Manastirea se afla in mijlocul codrilor seculari ai Runcului, la 5 km de Buhusi.
Atribuita de traditia orala voievodului Stefan cel Mare si Sfant, care ar fi construit-o in urma luptei de la gura Orbicului din anul 1457, manastirea Runc apare consemnata documentar la data de 1 aprilie 1695 cu ocazia unei danii facuta de medelnicerul Ionascu Isacescu cu sotia sa Alexandra, considerati de fapt a fi ctitorii acestui sfant lacas. Pana in anul 1888 manastirea Runc a functionat cu sobor de calugari, iar din acest an a fost desfiintata si afiliata ca biserica de mir la parohia Lipoveni (azi Barjoveni II) comuna Romani, judetul Neamt; pana in anul 1941, cand, prin osteneala ieroschimonahului Casian Cojoc (cu metania din M-rea Sihastria) se aproba reinfiintarea manastirii. Intre 1953 – 1960 conducator al Manastirii este protos. Sofronie Ungureanu care s-a remarcat prin grija pentru intarirea vietii duhovnicesti, prin reintroducerea unor randuieli specifice vietii de obste.
In anul 1959 prin decretul nr. 410 / 7. XI. 1959, manastirea este din nou inchisa, terenurile si imobilele trecand in patrimoniul statului. Flacara vietii monahale a fost reaprinsa in 1967 cand manastirea se redeschide pentru a-si primi fii cei pribegi. Acum traiesc in manastire 18 persoane, dintre care 5 preoti si restul calugari.
Biserica manastirii, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril, a fost restaurata si pictata (pictorul Gherghe Matei din Arad) intre anii 1986-1988 find resfintita de PS Eftimie al Romanului la 2. oct. 1988.
