Vestirea cea buna

1.581

fercu.jpgAstazi, vestirea cea buna ne oblojeste multe vânatai ale sufletului nostru prea haitiut. Bunavestirea este ziua in care Fecioara Maria a fost vestita ca-L va naste pe Fiul lui Dumnezeu, dar si momentul revenirii la viata a naturii. Arhanghelul Gavril s-a aratat Mariei si i-a adus aceasta veste in casa ei aflata intr-o cetate din Galileea, Nazaret. Intrând ingerul la ea, i-a zis: „Bucura-te cea care esti plina de har, Domnul este cu tine! Binecuvântata esti tu intre femei… Nu te teme, Marie, caci ai aflat har de la Dumnezeu. Si iata ca vei lua in pântece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus“. Intrebând ea cum se va intâmpla aceasta, intrucât nu stia de barbat, Arhanghelul i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul Lui Dumnezeu Se va chema“.

In traditia populara, Bunavestire se mai numeste si Blagovestenie, cuvânt de origine slava, care desemneaza ziua in care se dezmorteste pamântul si iarba incepe sa creasca. Se spune ca pasarile se intorc in aceasta zi de primavara spre casele lor, purtând pe aripi speranta, bucuria, inocenta. De aceea, i se mai spune si Ziua Pasarilor. Bunavestirea are si un caracter puternic oracular. Daca de Bunavestire vremea este frumoasa, se crede ca anul va fi bun, iar daca pâna la amiaza va ploua si apoi va fi frumos, anul va avea o toamna lunga. Ea este si un aparator de rele. Se obisnuia ca femeile in vârsta sa-i afume pe toti cei ai casei. Ele luau o cârpa si, aprinzând-o, afumau gospodaria si pe membrii familiei, pentru a-i feri de muscatura sarpelui. Traditia mai este pastrata si astazi, in unele zone, nu doar la tara, ci si la oras. La câti serpi apar acum acum (si) sub chipuri noi…

De Bunavestire e dezlegare la peste. Ortodocsii, aflati in plin post, pretuiesc mult (si) aceasta dezlegare. Caragiale ni-l ofera ca exemplu de buna practica… ortodoxa, in zi de Bunavestire, pe candidul Canuta, sucitul de poveste: „Ducând viata destul de grea, i-a venit si lui ceasul si s-a insurat ca toata lumea. L-a inselat la inceput soacara-sa, nu i-a dat zestrea fãgaduita – el a zis ca n-a prea zis ceva. L-a inselat nevasta intiia oara – el a zis prea putine. A doua oara – n-a zis nimic. Dar o data, la Blagovestenii, a fãcut ce-a putut si din toata saracia a cumparat un crap mare si bortos ceva rar: patru chile si plin de icre. L-a dus acasa si a rugat pe nevasta si pe soacra sa i-l faca umplut la cuptor cu stafide si cu coconari. Femeile, din una intr-alta, mai cu graba, mai cu vorba, au uitat sa scoata pestele la vreme. Când l-a dat la masa – sfarog. Canuta si-a iesit din pepene. Fara nicio vorba si-a lasat nevasta si a pornit divort a doua zi cu probe de altadata; ar fi pornit numaidecât, dar nu se putea, era sarbatoare, mâncare de peste, nu se tinea tribunal”… Dac-ati patit-o precum Canuta, astazi Tribunalul e deschis…

Ion Fercu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here