Acuzat de savarsirea unor „activitati dusmanoase împotriva regimului politic”, buhuseanul Stirbu I. Vasile a fost condamnat, în 1958, la opt ani de închisoare. I-a fost confiscata si averea: casa si anexele, animalele, utilajele, cateva hectare de teren. De vreo cincisprezece ani, dupa ce Curtea Suprema de Justitie a casat sentinta pedepsei cu închisoarea si pe cea de confiscare a averii, nepotul sau, Marin Rachieru, încearca, „din respect pentru memoria celui nedreptatit si decedat”, sa recupereze valoarea bunurilor confiscate. Are un voluminos dosar cu adrese trimise catre Prefectura, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii, Guvern, ziare etc. Numai lui Dumnezeu nu i-a scris. Este trimis mereu de la Ana la Caiafa sau i se spune sa astepte. Chiar asa: ce-i cu graba asta? „N-am solicitat o anume suma, ca despagubire. Vreau doar reabilitarea memoriei sale, dupa 52 de ani. Ma cutremur si astazi, cand îmi aduc aminte de ce-mi povestea bunicul ca a patimit prin închisori. Vreau ca din banii obtinuti ca despagubire sa pot cumpara o floare pe care s-o depun pe mormantul sau”, zice nepotul. Am scris în luna martie despre acest caz. Am solicitat si noi, în scris, explicatii de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii. Ni s-a raspuns anticonstitutional: „Aceste informatii pot fi furnizate doar persoanelor îndreptatite, mostenitorilor acestora sau persoanelor care fac dovada calitatii de împuternicit ai acestora”. A.N.R.P. nu cunoaste rolul Presei. Este vorba despre analfabetism democratic. L-am consiliat pe Marin Rachieru, care a trimis o noua epistola catre A.N.R.P. Sub semnatura aceluiasi director care ne raspunsese si noua, Ana Maria Valica, epistolarul primeste un raspuns care reia, birocratic, sfidator, absurd, povestea calvarului bunicului si nepotului. „Va aducem la cunostinta, i se scrie, printre altele, ca dosarul nr. (…) a fost repartizat unui consilier din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor în vederea analizarii si înaintarii unui evaluator sau unei societati de evalautori (sic!) pentru întocmirea raportului de evaluare”. Nimic nou: mai primise asemenea informatii. Petitionarului i se atrage atentia asupra faptului ca „tratarea cu prioritate a unui dosar” este realizata în functie de „acte medicale care sa ateste starea dumneavoastra de sanatate (…), acte care sa ateste situatia materiala precara”. „Nu sunt sanatos, n-am o stare materiala pe care as putea-o numi prospera, dar dreptul de proprietate nu trebuie raportat la asemenea criterii, spune Marin Rachieru. Am un mare respect pentru Regele Mihai, dar ma întreb daca A.N.R.P. l-a întrebat, atunci cand i-a retrocedat castele, paduri etc., daca are o situatie materiala precara sau daca e bolnav grav. E absurd. Nu putem trata astfel problema reabilitarii celor oprimati de comunisti si nici chestiunea dreptului de proprietate. Suntem torturati mai ceva decat eroii din romanul absurd al lui Kafka”.
Ion Fercu – desteptarea.ro
