Scrisoare deschisă către buhușime

1.193

Numele meu vă este cunoscut, dragi buhușeni: SFORIN ȚÂRCOVNICU. Revin, ca o caricatură de meteor stins, spun unii, obosit, lovit în aripă, din patru în patru ani, pentru a candida ca șef la primăria orașului vostru. Dar faptul că am această atitudine este din cauza voastră, pentru că nici o singură dată nu m-ați votat, întrucât n-ați înțeles care este valoarea mea. Ați fost surprinși de faptul că, de vreo lună, pup mâini prin oraș, dau telefoane agresive, fac plecăciuni în fața oricui etc.? Știu asta, dar sunt în campanie electorală, ce să fac? Trebuie să pup și să mă ploconesc intensiv și nediscriminatoriu.

Prenume predestinat
Vreau să vă spun, negru pe alb, ca să înțelegeți toți, de ce sunt valoros. Vă pun pe tapet și o parte a vieții mele performante. Prenumele meu este SFORIN. Un nume curios, zic unii. Și tata a zis la fel, când, mahmur, a ajuns acasă cu certificatul meu de naștere. A făcut scandal democratic la sfatul popular, a vrut să-mi schime prenumele, acuzându-i că au greșit. Dar unul mai mintos de pe-acolo a zis că prenumele ăsta este predestinat trasului sforilor, lucru esențial în viață, și, drept să vă spun, chiar că mi se potrivește. Toată viața asta am făcut. Tata a insistat să mă numească măcar biblic, SCĂRARU, ca să mă cocoț și eu în viață, să ajung sus. Dar omul mintos de la sfatului popular i-a spus că și scara este făcută tot din sfori, așa că am acreditarea și binecuvântarea biblică.

Trădarea de ortodox
Mie nici numele ȚÂRCOVNICU nu mi-a picat prea bine, ca ortodox născut. Am tras sfori sfinte și am vrut să mă cocoț pe scara ierarhiei ortodoxe, dar n-a fost să fie. Un Înalt Prea Sfințit mi-a spus că am nume de lumânărar amărât, de ins care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici, și că ar râde lumea cu gura cât o șură, deschisă din naos până-n pronaos, dacă m-ar vedea aburcat în ierarhia bisericii mai sus decât sugerează numele. Atunci, supărat, am fugit, democratic, la un alt cult, unde m-au pus șef. Aveam legături cu folkiști americani care cântau la slujbe, benchetuiam new-creștin, îmi făcusem un vad mișto de prozelitism și nu-mi păsa de mustrările popilor și credincioșilor religiei mele originare. Dacă nu credeți, consultați arhiva mass-media. Vă pot oferi și clipuri în care eram boss pe-acolo. Numai că, nu știu cum s-a întâmplat, deși credeam c-o să am acces în acel cult la resurse de tot felul, mi-au pus crosa la patină și aici, în ciuda șlagărului intelectual pe care l-am tot cântat: ,,Valoarea mea, valoarea mea!”

Ecumenism, vía musulmani
Am revenit temporar, tras de urechi de către unii și alții, la religia-mamă, dar, de ceva vreme, cred c-ați observat, vreau să experimentez credința în zona șuniților, pe la musulmani, de unde cred că voi avea și un sprijin electoral grozav. Mă îndepărtez iar de cristelnița ortodoxă în care am nimerit la botez? Așa s-ar părea, dar trebuie să înțelegeți că valoarea mea (,,Valoarea mea, valoarea mea nu o are nimenea!”) îmi spune că voi fi purtătorul de stindard al ecumenismului, chiar dacă unii vor crede că pup, după interesul personal, cărți sfinte și tălpi tare diferite. Am mereu la îndemână trei Biblii ale unor religii diferite. Eu vreau să mă închin pentru voi toți. Vă citesc din care vreți. Sunt un credincios universal multilateral devotat și dezvoltat.

Un mic minaret, o moscheluță?
Așa, pentru divertisment și pentru o frățietate mai nuanțată, într-un timp scurt aș putea inaugura totuși un mic minaret. Am deja pregătit omul meu, un muezin care-și va îngâna plăcut rugăciunile, la concurență cu glasul clopotelor bisericilor orașului. Nu va trece niciun an de la această inaugurare și va fi gata și o cochetă moscheluță în care, pe lângă slujbele specifice, veți putea beneficia și de lecții pentru însușirea fundamentelor islamului, pornind de la Coran, desigur. Moscheluța și minaretul vor fi darurile mele speciale pentru buhușime. Întrucât, se pare, unii dușmani vor să mă văduvească de casă, probabil că mă voi muta în moscheluță. Dar nu definitiv. După închinăciunile de la moschee pot evada pentru închinăciuni și la biserica ortodoxă sau la un alt timp de biserică. Sunt foarte flexibil, atunci când este vorba despre religie și domiciliu.

Halca ce-am pohtit și pohtesc mereu
Cu privire la slujbele pe care le-am avut… Nicăieri, niciodată n-am ocupat o slujbă prin concurs. La valoarea mea, mi-am permis ca locurile de muncă fentate prin care m-am rătăcit să-mi fie oferite doar prin numiri politice, religioase și nepotiste. De pildă, unul dintre prietenii mei, care a falimentat HALCOREX-ul, m-a ajutat mult, dar, din păcate, nu pe termen lung, căci nu m-am acomodat într-o slujbă înrudită cu a lui. El luase o halcă bună de-acolo; halcă plătită de voi. Mie nu mi-a mers: s-au prins că vreau să-i hălcuiesc și m-au mătrășit. Dar, cu ajutorul vostru, măcar primăria buhușeană o să-mi fie teatru de hălcuit.

Sloganul meu electoral
Eu, după cum v-ați dat seama, muncesc pentru popor. Am spus asta în nenumărate rânduri. E drept că în unele slujbe n-am rezistat decât cel mult trei luni, întrucât, de-a atâta trudă, m-am stins ca o lumânare, urmând destinul numelui meu țârcovnicesc. Am avut și democratice perioade de șomerie. Acum sunt hotărât să termin cu șomeria. Voi câștiga primăria cu sloganul ,,De te-atingi de omul meu, te distrug, că-s paraleu!” Am tras sfori amenințătoare peste tot. Am și clopoțit, ca orice țârcovnic. Am peste tot omul meu, omul care trudește pentru mine (adică este sclavul meu): la pubelă, la cerșit, la buzunărit, la dat în ghiocuri, la descântat, la sforărit și scărărit, la… Dar unde n-am? Consilierul meu electoral este occidental: fruntaș al penultimului cult în care eu însumi am fruntășit.

Sforin Țânțăreanu și halcoenteresul
Da, așa îmi zice un răutăcios, un invidios: ,,Țânțăreanu” . Zice că am sărit ca un țânțar, de ici-colo, dintr-un partid în altul, cu o veselie de nedescris, deși între doctrinele acestor partide erau prăpăstii uriașe. Nici nu mai știu prin câte partide am trecut! Dar cum am țânțărit eu dintr-o religie în alta, cu țânțăritul prin lumea doctrinelor politice a fost floare la ureche! De fapt, nu cunosc nicio doctrină. Eu am deviza lui Trahanache: ,,Enteresul și iar enteresul!” Enteresul meu, desigur, nu al cetățenilor. Halcoenteresul! Da, m-am adaptat economiei noastre de piață: ,,Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul…” Vedeți cât de sincer sunt cu voi? Sper să apreciați această calitate și la urne.

Liviu Gratie, mon amour!
Pentru că unii înțelegeți greu, să vă explic mai bine de ce-am fost și membru al unui partid care are o ideologie opusă celui în care sărut acum mâni și toate celea dosnice. Eram prin București, fără orizont, ca să trag sfori pentru o slujbă. Făceam veacul pe holuri, fără ca nimeni să mă bage în seamă. Deodată, ochii mei s-au întâlnit cu ai lui Liviu. A fost dragoste la prima privire. Magnetizat, Liviu Dragnea, cel supranumit acum Gratie, s-a apropiat de mine și mi-a spus ca unui Mesia: ,,Sforine, du-te iute la Buhuși și fă treabă acolo!” Deși am trudit/ hulit atunci din greu, în campania electorală (jobul meu preferat!), rezultatul a fost un ,,Veni, vidi, plici!” Nu m-ați ales nici chiar atunci, deși eram alesul lui Liviu!

Casapul salariilor și pensiilor, tot mon amour!
Și când Livică a fost cazat la mititica, Doamne, ce credeți că am făcut? Am tras o fuguță până la Cluj și m-am pozat cu Emil Boc, casapul salariilor și pensiilor voastre. Credeați c-o să rămân singur-cuc? N-a contat că Emil e casap și că are o doctrină opusă lui Liviu, cel care mă trimisese urgent la Buhuși, cu solia sa de trudă și onoare. Urmează să adaug pozei cu Emil și un satâr specializat în tăierea veniturilor voastre viitoare. Prea vă lăfăiți în prosperitate!

Sunt un Picasso electoral!
Cu privire la programul meu electoral… Mizând pe inteligența buhușimii, în ultima mea campanie electorală, care a fost un fiasco, v-am prezentat o platformă electorală elevată, de excepție, care arăta – vă mai amintiți? – astfel:

Speram, mizând pe IQ-ul vostru, că veți nota pe această platformă toate visurile voastre, urmând ca eu, în calitate de primare ales, să vă satisfac aceste doruri. Am această forță! Știu, pot să transform, ca un magician, orice dorință în realitate! Dar n-a fost să fie! Unii au spus că programul meu electoral, un imens dreptunghi alb înrămat în negru, este un teren de fotbal pentru eschimoși. Da, a fost prea suprarealist programul meu electoral, pentru a fi priceput de toată buhușimea.

Actualul program electoral
Acum, vă propun ceva mai puțin suprarealist: o platformă electorală în stil Picasso. Nu întâmplător s-a spus despre mine că sunt un Picasso electoral! Priviți oferta mea electorală! Sper să vă regăsiți toate dorințele în ea. Voi face din acest târg, ca premieră mondială, capitala tuturor dorurilor împlinite! Dacă nu pricepeți nici esența acestei oferte, chiar că nu mă meritați!

Dacă aveți alte sugestii, le aștept pe cunoscuta mea adresă: sforintarcovnicu@gmail.com.

Sunt dușmanul declarațiilor de avere
După cum știți, am reușit, cu chiu cu vai, să mă strecor într-o funcție măruntă, prin urbe. Legea m-a obligat să scriu, în fiecare an, un raport de activitate, pe care trebuia să-l fac public. Să știe lumea ce-am făcut, ce-am dres. Dar eu n-am făcut niciun raport de activitate. Eu, care-am trecut în viața mea printr-atâtea funcții, mă pot coborî chiar până aici: să dau socoteală de activitatea mea? Niciodată n-am să fac asta! Ce, nu e vizibil ce las în urma mea? Am refuzat să mai trec, în ultima mea declarație de avere, și datoriile personale pe care le am, în șase cifre, valută forte. Nu sunt de acord cu moda asta a declarațiilor de avere, chiar dacă e legiferată!

Mesaje de la electorat
Sunt asediat cu tot felul de mesaje de la buhușime. Unii mă încurajează, alții ar vrea să mă oprească din marșul meu triumfal către primărie. Iată câteva mesaje în versuri. Sper că puteți fi obiectivi, ca să puteți înțelege  încurajările și grozavele aprecieri de care mă bucur…

,,Sforinel, fir-ar să fie!

Viața nu-i o sforărie!

Cată-ți, drag-o meserie!

Nu te vrem la primărie!”

*

Sforinel, nu-i de bon ton,

S-ameninți la telefon!

O să rămâi fără ton!”

*

,,Sforinel, Sforin, Sforin,

Viața ta este un chin!

Tot te-aburci pe primărie,

Ca Sisif pe pandemie,

Ca să scapi de șomerie!”

*

,,Sforinel Țârcovnicuț,

O tot dai din lac în puț.

Pânʼ la urmă, cam amar,

Rămâi tot lumânărar!”

*

,,Râde țara-n cor, Sforine!

Etern pierzător la urnă

Ai ajuns de râs în turmă!”

*

,,Hai, Sforine, nu ceda!

Vreau candidatura ta.

Fă-ne iar acest cadou,

Ca să ne-amuzăm din nou!”

*

,,Fazele cu moscheluța

Și cu micul minaret

Parcă se dau huța, huța,

Într-o tufă de boschet”.

*

,,Dragul nostru candidat:

Acum sau niciodată!

Dar din al astrelor rotat

Se-aude iarăși un oftat:

,,Nu, nu vei fi vreodată!”

*

,,Vreme trece, vreme vine,

Sforinele, peste tine.

Și din șomer precum ești,

Tot mai mult te-nșomerești.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here