Iaca na: ispravitu-sa si mult-asteptatul congres udemerist, despre care unii cred ca va influenta întâmplarile politice viitoare. Congresul a debutat cu imnul uneia dintre republicile fratesti vecine. A urmat, ca o concesie, si intonarea imnului nostru. Concesia a fost facuta, probabil – ca un dar-martisor – liderilor PDL si fratiei de cruce împotriva firii, USL, prezenti la congres. Care lideri n-au multamitara pentru martisorul inedit, dar nici n-au strâmbat din pinocchiestile lor nasuri. Probabil ca, de emotie, n-or fi observat. Lipsa de reactie a fost fireasca, pentru ca liderii nostri politici se afla în perioada rutului politic. si când amorul chior mai devine si interesat… Atunci când Dumnezeu a pus lumea la cale, pentru animalele normale a prevazut o anumita perioada a rutului. Zoon politikon a evadat însa din grila normalitatii si se împerecheaza aiurea, în functie de interese si de destrabalarea libidoului personal. Privindu-i pe Victor Ponta, Crin Antonescu si Emil Boc facând toate reverentele lumii catre udemeristi, dar si pe udemeristii curtati mai ceva decât în perioada rutului zoo aflat pe creasta valului, am râs pe rupte. Am dat search pe National Geographic, pe Youtube, am vizionat niste filmulete care vizau problematica rutului la felurite specii de animale normale si va rog sa credeti ca, operând comparatii la cald, am ajuns la încheierea potrivit careia lumea celor care nu cuvânta este la degetul mic fata de preacuvântatoarele noastre politice. Când s-au luat tantosi în coarne, la microfoane, focosii Emil, pe de o parte, Crin si Victor, de cealalta parte, au scaparat scântei cu declaratiile lor amoroase. si-n toata aceasta vreme, înfoindu-se în toale faine, scârtâind din botfori si rasucindu-si viril mustatile, alde Marko, Zsolt, Hunor, Laszlo, Peter et comp mai, mai ca nu puteau sa-si mai astâmpere pornirea catre un ceardas al bucuriei, atât de mult le erau zgândarite orgoliile. Primul a parasit scena dura a rutului chiar cel mai tânar, Victor, dar nu parea ca se da înfrânt, ci mai curând ca fugea catre o alta poiana politica amoroasa a zonei, pentru ca vreo trei ani, tot într-un libidinos rut politic o s-o tina suflarea doritoare de voturi. Am abordat patru dintre vedetele rutului, întrebând: „Ce v-a apucat cu nabadaile astea post-dragobetesti?” Iata si raspunsurile… Emil, privind optimist spre sala congresului: „Iubirea este admiratia care nu oboseste niciodata”. Crin, aproape ca un Casanova învins: „Numai acel care iubeste fara speranta stie ce-i iubirea”. Victor, hotoman, speranta la purtator, dar cam naiv: „Un sarut legal nu face niciodata cât un sarut furat”. Hunor, triumfalist, ca un curtat de serviciu, ironic, stiind ca el face cartile: „Adevarata iubire începe acolo unde tu nu mai astepti nimic în schimb”. Am trecut cu vederea faptul ca pezevenghii de ei furasera voluptuos gânduri din Balzac, Schiller, Guy de Maupassant, Antoine de Saint-Exupéry si i-am felicitat pentru martisorul-rut pe care sperau sa puna zoo-politica stapânire.
Ion Fercu – desteptarea.ro
