Când intri în biroul unei persoane publice, încerci sa-i surprinzi personalitatea si dupa obiectele care-o înconjoara. De pilda, am înteles ca primarul de Blagesti, Laurentiu Munteanu, are umor de multe carate dupa ce am vazut pe peretele biroului sau un superb bici. Primarul mi-a spus ca ori de câte ori are necazuri cu un subaltern sau cu un reclamant mai insistent, dar care n-are dreptate, îi arata din ochi biciul si totul se rezolva ca prin minune…
Cum intri în biroul primarului de Buhusi, Ionel Turcea, te izbeste faptul ca în vitrine, pe birouri, pe pereti, peste tot se afla diferite cadouri, distinctii si diplome primite cu varii ocazii. Unele sunt de-a dreptul interesante. De pilda, primarul pastreaza niste pietre pe care este desenata stema Lituaniei, cadou primit de la niste liceeni din acea tara, dar si o diploma prin care liceenii buhuseni l-au declarat, stiind ca “tine” la gluma, “Napoleon al campaniilor electorale”, dat fiind faptul ca a iesit mereu zdrobitor de victorios din aceste crâncene lupte. Totusi, între cadouri, vedetele sunt cele aproape o suta de icoane de tot felul – pictate pe lemn, pe sticla, pe piatra, în tehnici dintre cele mai variate – din care ochii a sute de sfinti te privesc de peste tot. Cele mai multe dintre icoane sunt asezate frumos, ca într-o expozitie tematica, într-o vitrina speciala. Numai cele care nu si-au mai gasit loc aici au ajuns sa onoreze alte zone ale biroului, inclusiv peretii. “Da, zice primarul, sunt primite cu diferite ocazii, si nu le duc acasa. Ce pot sa-i aduca prietenii unui primar care nu primeste nimic altceva…. Care este icoana cea mai valoroasa? Toate sunt valoroase, nu numai pentru ca au fost facute cadou, ci pentru ceea ce semnifica.” Îndraznesc: “De ce i se ofera unui om mai ales icoane? Este un pacatos care trebuie vindecat sau… un sfânt, un sfânt în devenire?” Primarul râde, râde… “Nu sunt rau. Sunt om. În viata mea n-am facut rau nimanui. Daca am putut face bine, am facut. Sfânt? Suntem oameni, suntem pacatosi… Numai Dumnezeu îi alege pe sfinti… La noi (se uita cu subînteles spre mine…), la mine – râde, râde… – nu este cazul…” Legatura cu religia, credinta… “Dupa cum stiti, adauga primarul, eu merg frecvent la biserica, la slujbe. Si asta nu de când sunt primar, nu doar în campaniile electorale. Am ajutat cât am putut bisericile, nu doar ca primar. Fac parte dintr-o familie credincioasa. Când eram copil, la Silistea-Români, parintele Vasile m-a dojenit o singura data, întrebându-ma de ce am lipsit de la o slujba de duminica. Apoi, n-a mai fost cazul. Credinta ne tine aproape de oameni, ne ajuta sa-i întelegem mai mult si sa-i sprijinim, daca putem.”
Primarului i-au iesit, în ultimul timp, si doua pasiente importante: i-a vrut pe Victor Ponta si Adrian Nastase lideri si vrerea i-a fost îndeplinita. Ultima data când s-a întors de la Bucuresti, unde a participat la sedinta Consiliului National, l-am întrebat: “Nu-i asa ca ati fost asistat cu folos si de catre sfintii din icoanele aflate în birou?” A raspuns zâmbind, trecând astfel cu brio de testul care-i evalua umorul…
Ion Fercu – desteptarea.ro
foarte frumos articol.E bine ca se mai gasesc ?i persoane care nu au uitat de Cel de Sus.Acum…..depinde de inima fiecaruia ?i daca într-adev?r mai con?tientiz?m haosul în care tr?im.