În lucrarea sa, d-na profesoară Manuela Borcieanu descrie Mănăstirea Ciolpani astfel:
Așezată pe dealul cu același nume, mănăstirea a rămas pustie de-a lungul vremii. A fost redeschisă în 1991, cu obște de maici. Cu osteneala maicilor și a arhimandritului Emilian Panait, s-au construit trei clădiri pentru chilii, un paraclis pentru rugăciunea maicilor și biserica mare. Sfințirea impresionantului lăcaș de rugăciune cu hramul Sf. Mucenic Emilian s-a oficiat la 21 septembrie 1997.
Mănăstirea adăpostește bucăți din moaștele sfinților cuvioși Teodosie cel Mare, Grigore Decapolitul și ale sfintelor Mucenițe Filoftea și Chiriachi.
Biserica este placată în interior cu marmură albă, iar vestibulul de acces și pridvorul exterior, cu marmură roșie.Întregul complex este împrejmuit cu zid din piatră de râu înalt de 2 m. și lung de 400 m Soborul mănastirii numără 64 de maici, care se supun regulilor de aur ale monarhismului răsăritean ortodox “ora et labora”(roagă-te și muncește). Mănăstirea Ciolpani reprezintă un important loc de pelerinaj pentru locuitorii zonei și nu numai.
Foto. prof. Elena Manuela Borcieanu
Biserica Sf. Nicolae, Ciolpani.
Primul schit pe aceste locuri a fost ctitorit de suliţaşul Ciolpan, călugărit aici şi de la care se trage şi numele schitului. În anul 1730 medelnicerul Toader Cantacuzino a pus pe cei mai pricepuţi meşteri ai locului să dureze o bisericuţă din lemn.
În prezent, aceasta este printre cele mai mici lăcaşuri de acest gen din Moldova (L=7m.,Î=3m. la pronaos, 5m. la absidele laterale şi 2 m. la altar.) , are o temelie de piatră cu talpa şi pereţii duraţi din bârne masive de stejar, frumos îmbinate în cheotori.
În decursul timpului, biserica a suferit numeroase refaceri, între care cea din 1913 i-a adus schimbări radicale: adăugirea unui pridvor cu turn-clopotniţă disproporţionat de mare, dar cu multe elemente decorative, acoperirea pereţilor exteriori cu scândură şi a celor interiori cu carton. În anul 2001 monumentul a intrat într-un amplu proces de restaurare, pentru a fi readus la forma originară, cu bârnele aparente, protejate de un aco- periş înalt, cu streşini largi şi învelitoare din tablă de cupru, devenind bijuteria arhitectonică a actualei mănăstiri Ciolpani. Forma miniaturală, armonia proporţiilor, măiestria tehnicilor constructive şi decorative, împreună cu tezaurul iconografic din interior, creează valoarea şi splendoarea deosebită a acestei bisericuţe, declarată monument istoric şi de arhitectură populară religioasă. Deasupra uşii de la intrare stă scris : “Această Sfânta Biserică ce au făcut dumnealui jupânul Toderache Cantacuzino şi neamul lui şi popii lui Ifrim în zilele Măriei Sale Ghica Voievod, domn al Ţării Moldovei, văleat 7232(1730) measiţă august 1”. Nu se mai cunoaşte forma iconostasului originar al bisericii Sf.Nicolae din Ciolpani. După restaurarea recentă, s-a adaptat spaţiului mic al naosului o frumoasă tâmplă cu decoraţii sculptate în stil baroc, pictată în 1763 de către Matei Zugrav, semnat pe icoana Împărătească Iisus Hristos, un talentat pictor care colaborase cu trei ani mai devreme la pictarea tâmplei din biserica de lemn de la Putna. Uşile diaconeşti din sec. al -XX-lea şi icoanele împărăteşti din exterior – Sf. Ioan Botezătorul (icoană grecească din 1781) şi Sf.Nicolaie nu aparţin iconostasului pictat de zugravul Matei.
Din arhiva prof. Gligor G.
Celelalte icoane, desfăşurate în registre, parţial rabatate pe lateralele bolţii semicilindrice, sunt lucrări remarcabile ale acestui înzestrat pictor aparţinând şcolii moldoveneşti din sec. al- XVIII-lea: 12 icoane prăznicare, de o parte şi alta a icoanei “Sfânta Faţă”, cei 12 apostoli flancând icoana “Deisis”; în sfârşit, 12 proroci împreună cu Maica Domnului rugătoare, ultimele icoane fiind păstrate în pronaos. De asemenea, două icoane mari, împărăteşti, reprezentând pe sfinţii apostoli Petru şi Pavel şi pe sfântul Vasile cel Mare, expuse în pronaos, provin din tâmpla pictată de Matei Zugrav. În biserica de lemn de la Ciolpani se mai păstrează multe alte icoane , provenind din cel puţin două iconostase din sec. al XVIII-lea.
Bibl. Elena Florescu, Marina Sabados,Cornel Miftode, “Biserici vechi de lemn din Ținutul Neamț “,2012, pag.51-56.
Prof. George Gligor
