Orașul meu (Partea a IV-a)

Orașul meu,

După cel de al doilea război mondial, Fabrica de postav se redresează, se extinde ca suprafată, se construiesc noi secții de producție, se modernizează cu utilaje performante, iși diversifică produsele, numărul muncitorilor ajungând la peste 10.000, iar produsele cu marca “Buhuși”pătrund pe marile piețe comerciale ale lumii. Totul până in 1990, când a inceput distrugerea planificată a acestui colos industrial.

Arhitectura orașului

D-na profesoară Manuela Borcieanu, în lucrarea pentru obținerea gradului I in invățământ la specialitatea Geografie, referitor la arhitectura vechiului oraș Buhuși, arăta următoarele:

După 1923,când satul Buhuși capătă dreptul de a avea iarmaroace și zi de târg, arhitectura localității se modifică. In locul caselor răzlețe și înconjurate de grădini, târgoveții lipoveni, supuși ruși și evrei, construiesc case- prăvălii din cărămidă, în locul dughenelor vechi. Casele sunt tip “vagon-parter”, camerele dispuse linear în adâncime; camera din față fiind prăvălia. Locuințele erau lipite una de alta , podurile nefiind despărțite; astfel putându-se trce din pod în pod pe distanțe de zeci de metri. Camera de la stradă, prăvălia, avea geamuri mari cât peretele, geamuri ce încadrau ușa de la intrare. Atât ușa cât și geamurile erau asigurate cu rulouri metalice, pe care proprietarul le cobora seara și le ridica dimineața, așteptând clienții. Accesul în celelalte camere se făcea prin trecere dintr-o cameră în alta, lumina naturală primind-o prin luminatorul din tavan, construit special din sticlă groasă si etanșat împotriva precipitațiilor.

Sub casă era un beci adânc și lung, în care proprietarul ținea mărfurile perisabile. Fiecare clădire avea în spate o curte cu ieșire la strada paralelă vecină.

Acest fel de locuințe grupate strâns și alcătuite din materiale de construcție ușor inflamabile, a constituit un pericol permanent pentru târgul Buhuși, căzând cu ușurință pradă focului care a mistuit străzi întregi în perioada 1920-1925. Datorită uniformității clădirilor, străzile principale, str.Bacăului foto 1, str. Romanului foto 2 și str. Pietrei foto3 și 4, aveau un aspect monoton, fără o arhitectonică variată. Ieșeau în evidență doar restaurantul Cireșica unde la etaj erau câteva camere de închiriat, precum și farmacia, ambele pe str. Bacăului (actual N.Bălcescu).

Foto 1, 2, 3, 4, din arhiva prof. Gligor G.

Foto 5, 6, din arhiva d-lui Plăeșu Dorel – Str.Pietrei

Vis-a-vis de fabrică s-au construit două cladiri cu mansardă (așa cum se vede din ilustratele vechi), iar între șosea și calea ferată mai multe clădiri, pentru muncitorii fabricii (ghetou).

Totul a fost demolat, mai puțín str. Romanului (actual str. A. I. Cuza), construindu-se blocuri, dând un aspect nou orașului.

Prof. George Gligor