Orașul meu (Partea a II-a)

5.412

Orașul meu,

În anul 1823 domnitorul Ioniță S. Sturza a emis un act de întărire a lui aga Teodor Buhuș pentru hotarul moșiei Bodești, Bucureștii Mici , o pătrime din satul Orbic de Jos și din satele apropiate: Mogoșești, Hârlicești, Siliștea. Cel mai vechi document ce se referă la actuala suburbie a orașului Buhuși-Bodești datează din 1438.

document scoala de baietiÎn sec. XV-XVI, pe harta lui Dimitrie Cantemir, apar așzările Bodești și Orbic. La începutul sec. al -XIX-lea, la 1803, stolnicul Nicolae Buhuș și stolniceasa Ileana Buhușoaia, stăpâneau satele Bodești și Buhuș, în actualul spațiu al “orașului de sus”. Aici erau: curtea boierească cu conacul (actualul muzeu al orașului), grajdurile, mahalaua de țigani robi, iar mai târziu, după 1812, biserica și școala de băieți.

În evoluția localității, datorită factorilor economico-sociali favorabili, începe a doua etapă de dezvoltare, (după 1819- 1823), când așezarea capătă dreptul de a avea iarmaroace și târg, devenind târg oficial.

Factorii care au favorizat apariția târgului Buhuș, au fost:
1. Satul Buhuș se găsea într-o regiune favorabilă schimbului de produse montane (lemne, cherestea), cu produsele cultivate (cereale).
2. Satul Buhuș se găsea de-alungul căii de comunicație existentă din vechime pe valea Bistriței între Bacău și Piatra Neamț, din care pleca drumul vechi al Romanului pe valea Orbicului.

Datorită necesității schimbului de produse, se dă hrisov la 1819 și 1823, creându-se funcția de târg. Boierul Toader Buhuș este interesat în apariția târgușorului, căci în aceste hrisoave se scrie “asemenea și 20 dugheni făcute cu a sa cheltuială să fie scutite de dări”.

Un alt document, din 1834, întărește acest fapt. Pentru aceasta, boierul, iar după moartea sa, Băneasa Anica Buhuș a atras pe noii veniți “târgoveții”, cărora le-a făcut înlesniri.

Însăși structura economică a populației după 1823 arată că era formată din 51 familii birnici, 7 fără bir, scutelnici, țigani robi, slugi boierești, târgoveți (lipoveni, evrei), meseriași.

plutaDatorită funcției comerciale, târgul Buhuș se dezvoltă spațial și numeric, devenind independent de satul Bodești. În dicționarul topografic de la 1872 apar două așezări, târgul Buhuș și Bodeștii Buhușoaiei. Locuitorii se ocupau cu creșterea vitelor, agricultura, comețul, negoțul cu cherestea, plutăritul.

Un important rol în dezvoltarea târgului Buhuș l-a avut instalarea în 1885 a fabricii de postav de către colonelul Eugeniu Alcaz, moștenitor al moșiei Buhuș, cât și punerea în circulație a căii ferate Bacău-Piatra Neamț. După această dată târgușorul Buhuș intră în a 3-a etapa a evoluției sale, mărindu-și intravilanul și numărul locuitorilor, prin atragerea de muncitori din sate, cât și venirea de specialiști străini din alte țări, așa cum vom vedea în episodul următor.

Prof. George Gligor

3 COMENTARII

  1. Multumim pentru toata munca de documentare si cercetare, pentru ca ne impartasiti din descoperirile dumneavoastra, pentru tot ce ati facut si faceti pentru generatii intregi de buhuseni! Respectele si recunostinta mea, domnule Gligor! Liliana Ifrim

  2. Sunt foarte bucuros ca însemnările mele despre “Orașul meu” interesează pe o parte din locuitorii urbei noastre.Sunt amanunte pe care nu le știu tinerii ,cât si cei din generațiile mijlocii.Dacă aveti documente referitoare la Buhuși, va rog nu ezitați a mă contacta. Vă mulțumesc anticipat, cu prietenie, prof. Gligor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here