Obrazul national

2.678

Ce ne-am face, ca neam, daca nu am fi avut printre noi oameni ca Elisabeta Rizea sau Paul Goma? N-am auzit în aceste zile, dupa douazeci de ani de speranta, vorbindu-se despre acesti martiri ai puscariilor care ne-au mai spalat obrazul national. Vorbim, în schimb, pe rupte, despre Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor, Ion Iliescu si despre altii aidoma lor, mai-mai sa-i transformam în eroi nationali. Pe 20 decembrie 1989, extaziat, Paul Goma scria: „Se petrece, se petrece! Timisoara, Cluj, Sibiu. Atât?”. A doua zi nota: „Se petrece! Istoria se scrie singura!” Pe 26 decembrie era cutremurat de moartea celor doi Ceausescu: „Nu asa se începe: cu o crima (…) Scârbit, înfricosat. De parca si pe mine m-ar fi împuscat pe la spate”. Era atitudinea unui om care a fost haituit de catre cei doi împuscati… Încet-încet, începem sa aflam niste adevaruri. Unul dintre acestea ar si acela ca exilatul Paul Goma nu a recapatat nici astazi cetatenia româna, desi am condamnat oficial comunismul si marile sale excese.În esenta însa, ce s-o mai dam cotita, ramâne cum a spus recent Goma, când a împlinit 75 de ani: au fost înlaturati cei rai, au venit cei „buni”, care-l dezamagesc rând pe rând, fiecare, dar si ca gloata. Cei „buni”si-au împartit frateste puterea: unii în politica si afaceri (domenii siameze), altii în gestionarea privato-securista a informatiilor nationale si în cultura. Nascut în Basarabia, Paul Goma a avut un moment de mare naivitate atunci când a crezut ca va primi cetatenia Republicii Moldova, pentru ca apoi s-o primeasca, fara a o cersi de la Bucuresti, pe cea româna. Dar si neokaghebistii de la Chisinau i-au dat cu flit. Dezamagit de tacerea guvernatilor de pe cele doua maluri ale Prutului, Goma s-a trezit repede din visare, dupa o vreme de „betie a bucuriei” în care a crezut ca va putea fi recunoscut, cu acte, ca român. În urma cu doua luni a scris din exilul parizian ca renunta la ideea de a revendica statutul de cetatean român, „fiindca eu nu contez” „asa cum a contat Adrian Paunescu. Din acest motiv declar ca nu mai astept nimic de la Domniile Voastre”. Cel mai cunoscut disident român, un Soljenitin al nostru, dupa cum s-a spus, Goma a refuzat, în semn de atasament fata de tara sa de origine, cetatenia franceza, ramânând apatrid. Un om fara tara, în conditiile în care pâna si neokaghebistii de la Moscova l-au rechemat, cu onoruri, pe Soljenitin. De ce invoc acest caz? Pentru ca, dupa 20 de ani, obrazul natiei noastre are înca mari probleme. Sperasem, si eu, ca acest obraz va semana cu unul desprins dintr-un portret pe care, unindu-si talentele, l-ar fi pictat Picasso, Michelangelo si Van Gogh…

Ion Fercu – desteptarea.ro

2 COMENTARII

  1. Paul Goma.Un rebel de mititel.Se vede,ca traind in basarabia,nu stia cateva din vechile proverbe romanesti cum ar fi:”capul plecat sabia nu-l taie” sau “fate frate cu dracu pana treci puntea”.Frate cu dracu a incercat sa se faca,dat faptul ca a fost UTM-ist si ca sa inscris in PCR.Poate gresesc eu,dar daca toti am fi fost ca el si am fi fost exilati in masa,cine mai realiza cincinalul in patru ani si jumatate?Orcum nu este o persoana de plans.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here