2012 reprezinta pentru managementul institutiilor scolare începutul unei veritabile revolutii. Resursele financiare, alocate per/elev, vor fi gestionate de catre scoli. Cheltuielile materiale si serviciile, cele salariale si alte drepturi banesti vor avea chipul chibzuintei stafului managerial. Degetul acuzator al elevilor, cadrelor didactice si parintilor nu va mai fi îndreptat (doar) catre primarii. Demersul ministerial este rational, în spiritul economiei de piata. Exista însa cateva probleme care vor genera frisoane. Unele institutii de învatamant au contabili impusi de „pile” vechi sau de instante pe care nu le intereseaza calitatea individului. Ce te faci cu un contabil sef care a vandut bunghi la taraba si acum trebuie sa gestioneze miliarde? La fel ca într-o firma privata, normal ar fi ca managerii sa-si agreeze contabilii, altfel vom avea surprize mari. Nu exista nici manageri profesionisti, ca în Franta, scoliti special pentru acest rol, desi exista în derulare demersuri de formare în acest sens. Vom avea, în unele scoli, suficient empirism si aici. O zona fierbinte o constituie si cuantumul costului standard. Pentru un elev din liceele care au între 601-1000 de elevi, pe relatia cheltuieli materiale si servicii costul standard anual este cuprins între 272-350 lei, iar pe relatia cheltuieli salariale si alte drepturi banesti între 2.306-2.612 lei pentru elevii de la profilurile tehnic, pedagogic si teologic si între 2.119-2.041 lei, profilul teoretic.
Calcule sumare ale unor manageri evidentiaza ca banii pentru salarii ajung pe 10-11 luni, în vreme ce cheltuielile materiale si serviciile sunt cu 20 la suta mai mici decat în anul anterior. Daca ar fi fost respectata prevederea Legii Educatiei referitoare la alocarea a cel putin 6 la suta din PIB, costurile standard/per elev ar fi putut sa fie de aproximativ 2,5 ori mai mari. Suntem pe valul unei revolutii care asteapta si resurse suficiente.
Elevul, studentul, profesorul, pensionarul, somerul ravnesc înca la statutul pecuniar al… infractorului, maidanezului, refugiatului… Datele oficiale arata ca statul plateste de sase ori mai mult pentru întretinerea unui infractor, decat pentru indemnizatia unui absolvent cu studii superioare ramas fara slujba. Pentru ecarisajul unui maidanez se cheltuiesc 300 de lei, adica de cinci ori mai mult decat pentru alocatia unui copil. Statul plateste lunar pentru fiecare copil aflat în plasament 145 de lei. Pentru un refugiat, statul roman investeste lunar 540 de lei. Un detinut costa statul 2.400 de lei pe luna. Detinutul e mai scump, cu aproape 2.000 de lei, lunar, decat un somer. În tot acest timp, pensia minima în Romania este de 350 lei/luna.
Toate aceste realitati îmi aduc aminte de o gluma care circula pe seama lui Dej. Acesta a vizitat doua cantine: una a studentilor, cealalta a puscariasilor. Întristat de situatia amandurora, a hotarat sa fie sporit bugetul cu vreo cincizeci la suta la studenti si cu vreo cinci sute la suta la parnaiasi. Vazandu-i mirati pe amicii din jur, Dej ar fi replicat: „Ba, studenti n-o sa ajungem niciodata, dar puscariasi, nu se stie…”
Ion Fercu – desteptarea.ro
va referiti la contabila pe care ati hartuit-o ani intregi si pe care ati lasat-o pe drumuri….pana la urma a castigat procesul….fara pile…Cine vorbeste de pile,chiar mi-e scraba de articolul tau….Dumnezeu incepe sa lucreze….De cand te preocupa calitatea individului???
Sa vedem totusi D-le profesor daca revolutia va fi veritabila.Sa vedem daca directorii scolilor se vor descurca.Sa vedem pe ce criterii vor fi numiti acesti directori care isi vor alege contabilii sau ii vor numi tot cine trebuie .Sunt sigur ca tot politic,,, tot in interesul gastii care trebuie sa traiasca bine.
Cam fara esenta si inteles articolul dar era de asteptat la asta imediat ca am citit cine este autorul acestuia.
Nu mai bate campii domnule poet al comunei Blagesti!
Domnule director am lasat acum ceva timp un mesaj la care nu ati binevoit a raspunde, dar asta este, nu-i timp.
Cu scuzele de rigoare din partea mea, un umil cetatean va urez LA MULTI ANI in noul an si numai bine.
Cat despre politica sincer nu ma intereseaza, dar pacat ca, ” tara noastra aur poarta, noi umblam din poarta in poarta”.
Din moment ce resursele finaciare vor fi gestionate de catre scoli, este clar ca si plata contabilitatii intra sub gestionarea scolii. Simplu, ar trebui ca fiecare scoala sa-si angajeze o firma de consultanta pentru contabilitate. Aceasta frima sau contabil sub contract urmand sa efectuesze rapoartele economice cerute de catre conducerea scolii. Deciziile cu privire la buget, alocari resurse, evaluari pierderi, de ce nu si sponsori ai activitatilor scolare raman la nivelul conducerii scolilor.
Incercati sa gasiti solutii, nu sa va plangeti de “pozitia drbului de sare” domnule director!