O fărâmă de normalitate, vă rog!

2.325

cap transparentO fărâmă de normalitate. Asta pare să ceară o buhușeancă, pensionară, într-un mesaj pe care l-am primit pe pagina de Facebook.

Ți-ai putea imagina ca în Buhuși să existe o cafenea, de exemplu, care să aibă și un raft de cărți din care să poți alege? Nici eu. Dar asta nu ne împiedică să sperăm la lucruri mai bune.

Mesajul a fost neașteptat, neașteptat de deosebit de celelalte mesaje pe care le primesc.

Elisabeta Podoleanu:

Doresc să donez cărți la școli, biblioteci sau oricăror organizații care se pot ocupa de distribuirea lor copiilor dar și adulților, care vor să-și delecteze câteva ore cu o lectură placută. Aș propune ca în orice loc de agrement să existe și un raft cu cărți, poate astfel ne vom aduce aminte să vorbim corect, să gândim corect, să ne comportăm corect.

Dincolo de mereu nobilul gest de a dona, altceva iese în evidență în textul doamnei. Deși n-o auzi, îi poți simți nemulțumirea din vocea-i tremurândă, indignarea față de generațiile ultimilor ani, poate, ale căror valori par să nu aibă legătură cu lumea civilizată în care coabităm, pare-se.

În colecția toamnă-iarnă 2015 din catalogul societății civile românești găsim scris mare: Schimbare! Cu toții se referă la schimbarea clasei politice și a oamenilor ce-i conduc, în speranța că se va găsi un Mesia, sau vreo doi-trei, care să ne scoată la liman. Așa suntem noi programați: niciodată nu e vina noastră, mereu e vina altora.

Nimeni, însă, nu pomenește un cuvânt și despre schimbarea noastră, a oamenilor. Câți ne-am propus să fim, într-adevăr, OAMENI, mai presus de toate? Să fim corecți? Valorile și Frumosul sunt specii pe cale de dispariție în societatea zilelor noastre și pentru asta vor plăti negreșit copiii copiilor noștri.

Politicienii, funcționarii, judecătorii, polițiștii  și restul sunt corupți pentru că noi le-am permis să fie. Nu eu sau tu. Noi, ca și grup, ca și nație pentru că șpagă este de luat doar dacă are cine s-o dea.

Iartă-mi clișeul, dar vorbele lui Mahatma Ghandi, Fii tu schimbarea pe care o vezi în lume, sunt de o actualitate teribilă, deși au fost rostite acum mai bine de 80 de ani. Schimbarea începe cu tine! Câți, oare, suntem dispuși să ieșim din zona noastră de confort și să fim OAMENI?

AP

3 COMENTARII

  1. Da felicitari doamnei Podoleanu
    Daca mai multi ar decide sa faca ceva si daca cei care incearca ar gasi si sprijin cu siguranta puterea exemplului ar razbate pana la urma…cu greu dar intr-un final da.
    Asociatia Exista O Sansa sustine si sprijina initiativa si cred ca ,, Raftul cu carti” ar trebui sa existe peste tot-sali de asteptare, spital, in holul institutiilor, in cafenea …
    Succes.
    Tineri faceti un pas in fata si luati atitudine.

  2. Intradevar , daca friecare dintre noi, nu am mai da spaga nu ar fi cine sa ia spaga, si astfel s-ar produce o schimbare, dar cum noua ne place ca atunci cand ne opreste politia sa nu dam 100 lei amenda, spre ex. dam 10 lei politistului si suntem fericiti, sau la doctor ne place sa intram primii sa fim tratati preferential fata de ceilalti semeni, ca noi am fi mai cu mot, si uite asa dam mita si apoi aratam cu degetul spre cel ce o ia, dar nu ar fi mai corect ca atunci cand mergem oriunde la orice functionar al statului sa fim tratati corect, civilizat si fiecare sa se multumeasca cu ce are.
    Ideea este buna dar fiecare zicem in sinea noastra sa faca altii ca eu trebuie sa ma descurc ca nu voi sta ca fraierii ceilalti la cozi, sau alte chestii., si asa nimic nu se va schimba decat eu stiu asa cum a-ti mentionat, poate vine un Messi si schimba totul.

  3. Vin Sarbatorile ,cu bucurii pentru unii sau cu tristeti pentru altii . Ma intreb cati au simtit o bucurie atunci cand au facut o bucurie altcuiva ? Am uitat sa fim buni ,pur si simplu . Suntem egoisti si ne invatam si copii sa fie la fel . Cati din copii ar fi dispusi sa cedeze o jucarie de care s-au saturat unui alt copil caruia parintii nu-si permit sa-i cumpere . Ma intreb cati din parinti incearca sa dezvolte in sufletul curat al copilului lor acest sentiment de a face o bucurie altui copil ? Nu ar fi si asta un pas spre normalitate ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here