O doctoranda buhuseanca, în infernul nipon

3.903

• „Am trait o mare spaima!” • „Cutremurul? Parea ca nu se mai opreste…” • „Aici, lumea nu se gandeste însa la cutremure, ci la tsunami…” • „Asteptam sa vedem cum evolueaza situatia la centrala atomica” • „Înteleg îngrijorarea familiei, a prietenilor”

În Buhusi, familia Georgel si Mihaela Maria Racovita este un reper; un brand al performantei. Daca ar fi predate lectii despre ceea ce înseamna relatia ideala dintre parinti si copii, aceasta familie ar trebui sa se afle la catedra. Monica si Mihaela, cele doua fiice ale familiei, sunt niste performere. Au finalizat, magna cum laude, cursurile liceului buhusean, dupa care au plecat în lume. Mihaela a urmat cursuri la American University in Bulgaria, un masterat la University of Notre Dame si se afla acum la Graduate Institute Geneva, unde urmeaza un al doilea masterat si a fost acceptata deja, tot ca bursier, si pentru doctorat. Monica, sefa de promotie a liceului buhusean, a finalizat cursurile Facultatii de Bioinginerie Medicala, Universitatea de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” Iasi, si a plecat, ca bursier, în Japonia, desi fusese acceptata, tot ca bursier, si în universitati din Statele Unite si alte tari europene. A ales Japonia, întrucat unul dintre laureatii Premiului Nobel a acceptat sa-i fie coordonator al lucrarii de doctorat.

„Vedeam la televizor valurile, zgaltaiturile, catastrofa si…”

De sapte ani se afla Monica Racovita în Japonia. În primul an a studiat japoneza, apoi la universitati din Osaka, Nagoya si Tokio. Acum, locuieste în Tokio. Recentul cataclism, cel mai groaznic din istoria arhipelagului, a surprins-o acolo. Georgel Racovita, tatal sau, ne povesteste: „Monica locuieste în partea de sud a orasului Tokio, la etajul I al unei cladiri, care acum are fisuri. Normal, cutremurul a speriat-o. Au fost întrerupte legaturile telefonice. Am intrat în mare panica si noi, dar si Mihaela, la Geneva. Reteaua telefonica a fost întrerupta. Am trait o mare spaima. Nici nu pot povesti. Vedeam la televizor valurile, zgaltaiturile, catastrofa si… Noroc de faptul ca internetul a functionat. Monica ne-a contactat si… Am pastrat contactul cel putin doua ore, în prima zi. Am discutat, am discutat, am tot discutat… Monica a discutat mult si cu Mihaela. Ore în sir am discutat… Suntem foarte uniti, tinem extraordinar unii la altii. Acum, în Tokyo, lucrurile par sa fie mai calme. Si ei au acolo, în Tokyo, informatii mai mult de la televizor. Deocamdata, Monica nu a spus ca vrea sa vina acasa. Finalizeaza doctoratul si apoi va vedea ce face. Acum, dorinta ei cea mai mare este s-o revada pe Mihaela, sa ne revada pe noi. Asta este si dorinta noastra. Am trecut printr-o spaima….”

„Cutremurul? Parea ca nu se mai oprea…”

Ieri, dupa-amiaza, am reusit sa discutam chiar cu Monica Racovita: „Ma aflu într-o suburbie a orasului Tokio. Raspund la telefoane, scriu e-mail-uri prietenilor care sunt îngrijorati. Aici, cutremurul a fost, probabil, de 7,5 grade, dar n-au fost pagube, victime; nici macar ferestre sparte… Japonezii nu prea au spaima de cutremure, dar cutremurul acesta a fost foarte lung si aici. Parea ca nu se mai opreste. Pana a trecut cutremurul, am stat ceva timp în casa, am coborat apoi scarile imobilului… Dar spaima a fost mare. Asta-noapte înca au mai fost replici ale cutremurului. Aici, lumea nu se gandeste însa la cutremure, ci la tsunami… În suburbia în care locuiesc, acum e bine. Unele trenuri au început sa circule, circula si autoturismele, desi este o mare aglomeratie, autobuzele încep sa-si respecte programul, am înteles ca a fost pus în functiune si metroul. Asteptam sa vedem cum evolueaza situatia la centrala atomica si speram ca toate caile de comunicatie vor fi complet restabilite. Cert este ca ieri nu erau complet restabilite caile de comunicatii cu Tokyo; astazi nu am iesit în oras, ca sa vad care este situatia. Ieri, telefonia mobila nu a putut fi utilizata, acum e în regula. Înteleg îngrijorarea familiei, a prietenilor. La televizor sunt prezentate imagini de cosmar, dar cei de acasa nu stiu la ce distanta te afli tu de locul cosmarului, care este situatia ta (…) Eu îmi pregatesc acum examenele. Primul este pe 21, luna aceasta, are loc ceremonia de absolvire… Speram ca totul va intra în normal, desi…”.
Ion Fercu – desteptarea.ro

2 COMENTARII

  1. CIND CITESC ASEMENEA STIRI AM SENZATIA CA BUHUSUL MEU DRAG ESTE CASPITALA MAPAMONDULUI!FAMLIEI RACOVITA SI CELOR 2 FIICE MIHAELA SI MONICA LE TIN PUMNII STRISI SI LE DORESC MULT SUCCES SI”BAFTA” CUM SE URA PE VREMEA STUDENTIEI MELE!SA SE AUDA DE VOI IN LUME CA REPREZENTANTE A SCOLII ROMANESTI IN GENERAL SI SCOLII BUHUSENE IN SPECIAL! CU ADEVARAT MA BUCUR PENTRU VOI CHIAR DACA SUNT LA 2500 KM. DISTANTA IN ISRAEL!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here