Tradiția spune că, în jurul anului 1590, un sulițas al domnitorului Moldovei, Petru Şchiopu, pe nume Ciolpan, a renunțat la slujba de ostaș și s-a retras pe aceste meleaguri, ridicând un schit – Schitul Ciolpani. Moartea lui a însemnat şi căderea în uitare a micuţului lăcaş de rugăciune.
Abia în 1730, impresionat de starea jalnică a schitului, medelnicerul Teodor Cantacuzino, ajutat de fraţii săi, a construit o bisericuţă din lemn de stejar, cu hramul ‘Sfântul Nicolae’. Căutându-şi pacea interioară, departe de zbuciumul existenţei cotidiene, maicile ascultă şi ele, cu grijă şi îndurerare, plângerile oamenilor, nu puţini, care trec pragul mănăstirii. ‘Problemele şi greutăţile apar din cauza faptului că oamenii se îndepărtează de Dumnezeu. Şi, dacă se vorbeşte de o criză, aceasta este una singură: criza spirituală, a omului fără credinţă, fără Dumnezeu’, a explicat stareţa Lucia Chirvasă.
În prezent aceasta este printre cele mai mici lăcașuri de acest gen din Moldova (L=7m, l=3m la pronaos, 5m la absidele laterale și 2m la altar). Are planul treflat, pronaosul absidat, absidele laterale pe trei laturi, și absida altarului pe cinci laturi, decroșată.
Deasupra intrării, o inscripţie cu caractere chirilice menţionează vechimea lăcaşului. ‘Bisericuţa are hramul ‘Sfântul Nicolae’. A fost restaurată în urmă cu câţiva ani, deoarece era într-un stadiu avansat de degradare’, a spus maica stareţă Lucia Chirvasă. În interior priveghează câteva icoane pictate pe lemn, restaurate. Aici se mai oficiază slujbe, însă rar, cel mai adesea în zilele de hram.
Pe ancadramentul sculptat al ușii de la intrare, în partea superioară, sunt dălțuite în lemn de stejar două pisanii în slove chirilice: una din 1730, când a fost ctitorită biserica și cea de a doua din 1846, când a fost șindrilită.
Pâna în 1991 monumentul de la Ciolpani a aparținut de Mânăstirea Runc, functionând ca biserica de cimitir pentru satele Ciolpani, Tudoreni si Mocani, așezari integrate administrativ orașului Buhuși.
De-a lungul timpului au fost făcute mai multe reparații în anii: 1846, 1913, 1969 și 2000-2002. Restaurarea din 2000-2002 a readus biserica la planul și elevația inițială, fără pridvor și fără turn clopotniță. Iconostasul bisericii a fost repictat în 1969, iar icoanele pictate pe lemn sunt din secolele XVIII-XIX.
Vizitarea este posibilă oricând în intervalul orar 8:00-20:00.
