De mai multi ani, s-a conturat un calendar al zvârcolirilor sindicale armonizat cu hei-rup-uri ale Opozitiei. Festivalul „Cântarea României”, cu fazele sale de primavara/vara/toamna/iarna, a fost înlocuit cu un fel de Mioritica a strigaturilor. Cum vara e de bon ton sa mergi în concediu, în vreme ce iarna sarbatorile se tin lant pâna ce le alunga firul plapând de iarba, aceasta Mioritica a zvârcolirilor cunoaste doar doua etape: cea de primavara si de toamna. Mioritica îsi propune sa determine guvernul sa ofere ceva: mai ales salarii mai mari. Corect si democratic. Guvernul trebuie sa stie mereu ca are menirea de a lucra pentru binele comunitatii, nu doar pentru interesele acolitilor sai. Numai ca, de o buna bucata de vreme, multe sindicate au devenit galbene de tot, liderii lor urmarind transformarea functiei într-o trambulina care i-ar putea catapulta în Parlament, Guvern, la stupul cu miere al natiei etc. Victor Ciorbea, liderul sindicalist despre care credeam ca este dispus sa moara de dragul drepturilor salariatilor amarâti, a fost primul dintre „îngalbenitii” cu staif. Daca sindicatele n-ar fi fost „galbene”, nu am fi ajuns la salarii ciuntite cu 25 la suta. Membrii de sindicat au ajuns, în mare parte, din cauza liderilor lor, o masa de manevra a partidelor, Opozitia având, firesc, partea leului.
Constatând ca am mereu vitriol în condei atunci când vorbesc despre Putere, un prieten bun (nu e pleonasm!) ma întreaba daca nu cumva ar trebui lasata si Puterea sa lucreze. stiu eu, zice amicul, poate iese ceva bun, din aceasta truda, si pentru noi… Chiar am început sa ma gândesc daca aceasta demolatoare razvratire non-stop este benefica? Am început sa cred ca unui Guvern ar trebui sa-i dam un timp rezonabil de gratie, ca unui antrenor de fotbal, si sa ma întreb daca Emil Boc si ai lui chiar or fi de dus la balamuc, daca tot taie în carne vie, cu salariile si disponibilizarile, oferindu-se ca sac de box al natiunii. Raspunzând unei întrebari pe care i-am formulat-o înainte de alegeri, Mircea Geoana mi-a spus ca, a doua zi dupa ce va cuceri puterea, salariile profesorilor vor fi dublate. Între realitate si promisiune este o plaja de 125 de procente, asa ca ma întreb daca nu cumva Mircea Geoana ar trebui distribuit în rol de Pinocchio… Mioritica de toamna, asezonata vârtos cu politica, îsi propune, speculând si gafe ale Puterii, sa-l suspende din nou pe presedintele Basescu. Asta este o noua aiureala. Basescu este un Hopa Mitica al politicii atât de abil, încât din aceasta noua tentativa va iesi mai puternic. Suspendarea nu va fi votata, evident, de sustinatorii sai, dar nici de cei care vor dori ca acesta sa-si duca pâna la capat crucea; adica de cei care, în felul lor, îi vor raul.
O razvratire democratica trebuie sa aiba tinte reale si tintasi morali, tintasi care nu pot fi niciodata santajati, asa cum se întâmpla cu multi dintre liderii de sindicat si cu lideri ai partidelor. Daca aceste doua virtuti ale razvratirii nu exista, nu facem altceva decât sa intram într-un joc aiurea al zadarniciei. Visez la o zi în care, în semn de protest fata de Putere si din respect fata de electoratul lor, reprezentantii Opozitiei îsi vor da în bloc demisia din Parlament, provocând noi alegeri generale, iar liderii sindicalisti îsi vor depune mandatele, recunoscându-si neputinta, pentru a lasa loc altora. Asta, da razvratire. O razvratire care nu va avea loc. Restul e… Mioritica.
Ion Fercu – desteptarea.ro
