Mihail Roller, un buhușean de care nu suntem mândri

Oraşul Buhuşi, care a avut o numeroasă comunitate de evrei la începutul la începutul secolului al XX-lea, se poate „lăuda“ cu una dintre cele mai importante figuri comuniste ale secolului trecut, care a rescris şi falsificat istoria românilor, pe baze marxiste.

Supranumit „Controller” sau „Micul Stalin”, Mihail Roller a fost un ideolog înflăcărat al stalinismului în România. El s-a născut pe 6 mai 1908, în comuna Buhuși, localitate aflată pe atunci în județul Neamț. A făcut şcoala primară Buhuși şi și-a contnuat studiile la Liceul de Băieţi în Bacău (actualul Ferdinand l). 

A făcut studiile superioare în Germania, la Berlin (1926-1928), şi în Franţa (1928-1931), în Paris, locuri unde a aderat la Partidul Comunist.

În Partidul Comunist Român a intrat în 1931, după ce a revenit din străinătate, de la studii. Va ocupa mai multe funcţii în partid, dar una dintre cele mai importante este cea de redactor al revistei „Scânteia”.

Comunistul buhuşean ajunge în anii Războiului la Moscova, unde a urmat studii de istorie şi a făcut echipă cu Ana Pauker. După 23 august 1944, a revenit în ţară, unde a avut o ascensiune fulminantă în rândul comuniştilor. A publicat mai multe lucrări şi a coordonat apariţia manualului de istorie, destinat învăţământului gimnazial.

La scurt timp după încheierea Războiului, în 1947, a scos prima ediţie a „Istoriei Republicii Populare România“, iar în 1948, lucrarea destinată maselor şi noilor direcţii ideologice, a fost reeditată.

Pe 2 noiembrie 1948, Mihai Roller a devenit academician şi vicepreşedinte al Academiei Române iar un an mai târnziu primește „Premiul de Stat”. A fost unul dintre făuritorii Muzeului Româno-Rus deschis în Bucureşti, şi al Institutului de Învăţământ Superior „Maxim Gorki”.

Sprijinit de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Miron Constantinescu şi Leonte Răutu, a luat decizii importante în ceea ce priveşte cazurile care necesitau tortură, anihilare fizică şi morală. Mii de oameni au avut de suferit din cauza obsesiei lui ideologice.

Roller era obsedat de ideologia comunistă şi de creşterea vigilenţei pe plan istoric. Istoricii din România tremurau de spaimă la auzul numelui său. S-a ocupat de demascarea devierilor de la liniile partidului, de zdrobirea unor destine şi de falsificarea unor adevăruri istorice. Nume mari din Istoria României au fost scoase din învăţământul superior, unii dintre ei sfârşind în chinuri în lagărele comuniste. Printre aceştia îi amintim pe Gheorghe Brătianu şi pe Ion Nistor. Opera lor a fost trimisă în fondurile speciale ale bibliotecilor.

Mihail Roller a intrat în dizgraţie după numirea ca prim-adjunct al directorului Institutului de Istorie a Partidului. În 1956, într-un memoriu despre situaţia istoriografiei româneşti, semnat de  Andrei Oţetea, Constantin Daicoviciu şi Barbu Câmpina, Roller era acuzat de plagiat şi de orientare antinaţională.

Moartea lui Roller nu a fost lămurită încă. Unii spun că ar fi vorba de o sinucidere, alţii că se datorează diabetului şi a unei tulburări digestive la care s-a adăugat moartea fiicei sale Sonela. Aceasta a căzut în bazinulul unui sanatoriu şi s-a lovit mortal la cap. Rămăşiţele pământeşti ale lui Roller se găsesc la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti.

Mihail Roller a rămas in Istoria României datorită strategiei de teroare ideologică (rollerism), datorită rusificării, eliminării şi distrugerii elitelor intelectuale din şcoli.