Un intelectual carismatic, dar cu derapajele sale de simpatie politica necenzurata, Andrei Plesu, ne spune, picurand si humor, ca, aproape impotriva logicii, aceasta lume, guvernata cam de-a-ndoaselea, totusi mai functioneaza. E aproape un miracol faptul ca fragila sarpanta a lumii inca mai rezista, ca mai exista oameni normali, traditii care sunt respectate, intalniri miraculoase. Extrapoland, am putea spune ca in toxicul sos al orizontului mioritic, national si local, mai exista mirodenii-minune care inca anesteziaza suferinte. Se mai poate trai pe alocuri, cel putin in ordine morala, frumos. Acelasi Plesu zice ca, traind uneori in preajma unor lideri importanti ai lumii, a ajuns la concluzia ca daca lumea totusi mai functioneaza cu asemenea oameni rataciti in inalte demnitati, acesta nu este decat meritul Providentei. Cunoscandu-i pe multi primari si oameni cu staif politic, traiesc si eu acest sentiment: daca mai functioneaza ceva prin localitatile unora dintre ei, doar Providenta, inertia si bunul simt civic au meritul acestei supravietuiri relativ decente.
O prietena din Danemarca, poeta care intre timp a imbratisat proza, zice ca ori de cate ori ajunge in Romania simte nevoia sa scrie poezie; o poezie despre ruinarea fiintei umane. Vad oameni vorbind singuri pe strazi, spune ea. E un spectacol halucinant, aiuritor, absurd, inuman. Pensionarii, batranii, mai ales, dondanesc singuri pe strazi. Zilele trecute insa, un bacauan, spirit subtil, mi-a atras atentia dintr-o alta perspectiva asupra fenomenului. Ai observat, ma intreaba el, ca nu mai vorbesc singuri, cu ei insisi, pensionarii, batranii, pe strazi? Sau nu mai vorbesc atat de mult. S-au saturat, s-au resemnat, stiu ca nu mai pot face nimic, s-au refugiat in viitorul lor implacabil. Nu mai au nici puterea de a vorbi singuri. A aparut insa o noua categorie de „vorbitori” de acest gen: cei cu varste cuprinse intre 40-50 de ani. Au fost incurajati sa se imprumute, si-au pus gaj venituri/bunuri ale rudelor sau prietenilor, au devenit apoi someri, n-au nicio perspectiva de reangajare, le este rusine de privirile copiilor lor… Si vorbesc singuri, singuri…Nu-i mai intereseaza gropile orasului, coruptia oficializata, demagogia desantata; nu-i mai intereseaza nimic. S-au refugiat in lumea discursului lor singuratic…
Privesc in aceste zile catre vrajba provocata de desemnarea candidatilor pentru alegerile locale. In toate partidele, aliantele si incropirile politice e fratricid. Nimeni nu discuta despre platforme/strategii electorale, ci doar despre nominalizarea la alegeri. Iar noi, stiind ca Providenta isi face treaba, lasam totul pe seama Sa. Numai ca Providenta nu rezolva totul; ne-a lasat noua libertatea alegerii. Daca tot vom alege stramb, lasand Providenta sa repare raul pe care l-am savarsit la urne, s-ar putea sa ne paraseasca si Ea.
Ion Fercu
desteptarea.ro
Domnule Fercu romanii se impart in doua mari categorii: prima care a votat dintotdeauna si intotdeauna prost si a doua care nu a votat niciodata.
In rest paradoxul e la el acasa: Ceasul care sta arata de doua ori pe zi ora exacta !
Neinplicarea e o dulce pavaza…….oare???
Providenta nu cred ca ne va parasi vreodata..dar nu poate corobora cu cel ce alege in defavoarea lui. Aveti perfecta dreptate!