Majestate, am dat ochii cu toti liderii României. Pionier fiind, pe Dej l-am asteptat, cu detasamentul, vreo opt ore, pe zloata, pe marginea strazii, ca sa-l aplaud , în vreme ce trecea catre Savinesti. Atunci am învatat, din cauza frigului, sa-njur ca un birjar profesionist. Ceva bun tot s-a ales din povestea asta… Am fost putin mândru, mai apoi, laudându-ma ca l-am vazut pe Dej la volan. Ba, boule, ala era soferul. Dej era în curul masinii, mi-a zis un pionier mai rasarit, influentat de sintagma satului, curul carutei. Pe Ceausescu trebuia sa-l astept, ca utecist ce eram, pe stadionul bacauan. Am preferat sa ma duc/fug la cinema. Dar n-aveam moaca si aere de disident. Dirigintele a sintetizat corect fapta: „Ai preferat sa te duci la giugiuleala, decât sa… Lasa, lasa…” Pe Ceausescu l-am vazut, totusi, din întâmplare, dupa film, pe strazile Bacaului. De data asta, avizat, m-am uitat în curul masinii. Pe dl (scuzati) Iliescu l-am si intervievat si m-a onorat cu un zâmbaret „esti un veninos simpatic”. Am scapat ieftin, comparativ cu „Mai, animalule!”… Pe dl Constantinescu l-am vazut bagat în niste ciubote, în vreme ce inspecta un prapad acvatic repetat si dupa vizita sa. Nici pe dl Basescu, la câta baie de multime a facut, nu l-am ratat. I-am luat si câteva vorbe… V-am întâlnit si pe dumneavoastra, Majestate… La Sinaia, vreo trei ani la rând, pe banii americanilor, am stat pentru niste cursuri cu staif, în hotelul Furnica, fosta resedinta a grajdarilor Majestatii Voastre, dar si la hotelul din imediata apropiere a Pelesului, în care locuiau cândva chelnerii si bucatarii regali… Cursurile au fost gazduite si de fostul garaj regal, transformat în „spatiu multimedia”, si va marturisesc faptul ca uneori reveria ma ducea catre vremea în care mestereati pe-acolo, la automobile… Obisnuiam, catre seara, sa ma plimb prin zona… Într-un rând, fiind prin coasta Pelisorului, am dat nas în nas cu Majestatea Voastra, care se plimba prin zona, neînsotit. M-am simtit putin stingherit, crezând c-am intrat într-un perimetru interzis. Când ne-am intersectat, am plecat putin capul, cu respect, iar Majestatea Voastra a raspuns la fel, zâmbind. Sper sa nu ma fi confundat cu vreun securist resapat. Atunci, Maiestate, am vrut sa ma-ntorc, sa-ncerc sa stam câteva clipe la taclale, dar mi-am zis ca nu se face una ca asta. Voiam sa va spun ca nu sunt regalist, dar ca stiu c-ati semnat actul de abdicare pentru ca Petru Groza v-a santajat, amenintându-va ca daca nu semnati vor fi împuscati peste o mie de studenti pregatiti deja pentru asta, în celule… Mai stiu, Majestate, ca pe la începutul anilor ’90, atunci când dl (ma rog…) Iliescu va întorcea de pe Otopeni, ati spus unor români din Australia ca România „se tot duce la fund”. Amara, adevarata premonitie… Ati devenit nonagenar, sunteti singurul supravietuitor – rege al ultimului razboi mondial, fiintati cu o demnitate rar întâlnita si ma gândesc la faptul ca se petrece aproape o crima colectiva pentru ca potentialul dumneavoastra diplomatic n-a fost/nu este valorificat. Nici macar istoricii nu v-au cultivat suficient, desi sunteti un tezaur international de informatii… Într-o zi vom regreta amarnic din cauza ratarii acestei oportunitati… La multi ani, Majestate!
Ion Fercu – desteptarea.ro
Frumoase imagini, domnule profesor…asta pentru cei care-si mai pot imagina povestile demult apuse.
Unul dintre cele mai frumoase articole pe care le-am citit. Frumos spus, foarte frumos…
Priveam aseara la televizor desfasurarea evenimentului de la Opera Nationala si m-am simtit ca un copil orfan care, dupa multi ani in care s-a simtit singur, a nimanui, in care i s-au spus tot felul de variante despre trecutul lui, el singur nemaistiind daca inaintasii lui au fost eroi sau lasi, deci, dupa multi ani, si-a gasit un bunic si a incercat sentimentul de “a apartine”, si pentru prima data a simtit ca are o aripa sub care se simte in siguranta, se simte bine, ii este cald. Am simtit acest confort, aceasta stare de ocrotire, de bine, de moralitate, de normalitate… dar, s-a facut azi, evenimentul a luat sfarsit si odata cu el s-a sfarsit si starea de bine…printilor si printeselor le vor succede pe ecrane …sanzaienele, buruienele, si nu mai stiu ce vedete autohtone venerate de tinerii privitori…si bunicul meu???- ii multumesc si pentru clipa de traire pe care mi-a oferit-o!
Hai sa fim seriosi, dom’ profesor, ati ajuns si la nostalgii monarhice.
rusine sa va fie ptr articol. tradatorul asta pe care-l numiti “majestate” nu a facut nimic bun in viata lui ptr tara, mai mult a facut numai rau. el a fost artizanul “marelui act” de la 23 august prin care a predat tara sovieticilor pe tava. el i-a adus de mana si i-a instalat pe comunisti in Romania. daca avea putina demnitate se refugia in occident si nu statea bot in bot cu comunistii, si sa se mai duca si la moscova sa-l decoreze. nu va sta bine sa elogiati o panarama. era un moment prielnic sa va faceti ca ploua.
E greu pentru unii sa inteleaga un eveniment istoric pentru tara.De fapt cati stiu istoria reala a Romaniei.Felicitari Domnule PROFESOR pentru articol.
Domnule director, frumoase amintiri, dar daca tot suntem la capitolul asta poate nu vreti sa fie o amintire urata si strada pe care sta impunatoare vila dvs, si dupa ce ati luat pamantul din curte si l-ati depozitat in strada (acum nu mai este movila de pamant), arata cum arata. Vorbe mari si amintiri, dar cine curata strada de noroiul de pe ea.