Licuriciul schizofrenic

2.629

Nietzsche, geniul tuturor indraznelilor posibile, cel care a „decretat” pana si indrazneala indraznelilor, insolenta insolentelor, faptul ca „Dumnezeu a murit”, zice foarte frumos ca fiecare gand pe care-l aduci in agora trebuie sa aiba asumata responsabilitatea. Cu alte cuvinte, este necesar sa-ti declini identitatea, pentru ca publicul sa stie pe cine evalueaza si, eventual, pe cine sa premieze/sanctioneze (moral, stiintific sau juridic). Cei care se ascund sub protectia anonimatului, semnand cu pseudonime, seamana, crede el, cu niste indivizi care umbla mascati pe strazi, in amiaza-mare, si, pentru ca pot deveni lesne infractori, ar trebui, in consecinta, arestati de politie… Sunt curios cum ar reactiona astazi Nietzsche – la peste o suta de ani de cand a trecut la cele vesnice de tot si a priceput, probabil, ca Dumnezeu exista – la spectacolul grotesc al anonimilor (unii semneaza, dar tot niste… „anonimi” jalnici raman) care ataca astazi pe internet…

Ca persoana publica, firesc, esti mereu evaluat, inclusiv pe internet. Cine-si asuma riscul de a trai in acest regim trebuie sa se astepte la asa ceva. Trist este faptul ca niste indivizi lasi, fara a-si declina de cele mai multe ori identitatea, isi permit sa denigreze, sa foloseasca un limbaj subuman, fara sa riste nimic. N-am raspuns niciodata unor asemenea indivizi pe care-i denumesc, de regula, licurici schizofrenici. Licuriciul original este o entitate de toata stima – gandac nocturn sau putregai care lumineaza in intuneric – avand uneori chiar statut de erou romantat de poveste, de basm.

Unii cititori nu sunt de acord cu opiniile mele exprimate in editoriale, de pilda. Nici chiar intr-o redactie nu vom gasi unanimitate intre ziaristi, din aceasta perspectiva. Foarte frumos si sanatos pentru o societate normala. Anormal este faptul ca unii licurici schizofrenici arunca tot veninul lor nenorocit asupra acestor opinii, desi exista si calea civilizata a negarii lor. Alti licurici de acest fel – fiinte pe care le cunosc, insi fara niciun capatai, indivizi care stau lipiti de baruri, care n-au incercat nicio experienta profesionala, „genii” neintelese prin lume, veleitari de mucava, rebuturi isterice – simt nevoia de a se afirma doar ponegrind.

Aud despre mine – care n-am fost inscris in niciun partid dupa 1989 – ca sunt vandut nu stiu carui partid, ca-mi fac vila cu „n” nivele (chiar ma gandesc sa-mi construiesc un bordei, ca sa ma spal de pacate, nu o vila) si, de teama ilicitului, ma dau bine cu Puterea (ha, ha, ha!), ca sunt bou (o onoare, evident, caci boul este perceput in anumite mitologii si ca animal sacru), ca bat campii (iar sunt onorat, Don Quijote, care bate campii cu gratie, fiind, probabil, cel mai indragit personaj al umanitatii), ca etc. Ca sunt atacat ca ziarist sau profesor, mai treaca-mearga, inteleg isteria unora, dar cand licuricii schizofrenici ataca institutiile pentru care trudesc – pe toti colegii mei, in bloc – au deja o mare problema. Cred ca ar trebui sa le acordam atentie si acestor mizerabili. Nu de alta, dar schizofrenia de licurici isi da aere de genialitate neinteleasa si devine toxica pentru civilizatie.

 

Ion Fercu – desteptarea.ro

1 COMENTARIU

  1. Da! E destul de dureros sa constati lucrul acesta..desi eu si nimeni nu cred ca poate sa indrazneasca in fata meritelor dumneavoastra evidente sa va ia apararea,nu s-ar cadea ,e o regula,daca vreti,a bunului simt.Nici nu cred ca aveti nevoie de asa ceva. Insa as vrea sa spun,pt.cei ce fac lucrul acesta,ca nu fac altceva decat sa va mareasca si mai mult valoarea,daca pot spune asa. Nu ataci pe cineva care nu reprezinta nimic si nu a facut nimic.. Este evident si istoria si toate o dovedesc ca cei care au facut ceva pt tara lor,iar pt.aproapele lor au facut cele ce le-au fost cu putinta,spre folos si indrumare pt.ca nimeni sa nu ramana in intunericul necunostintei, sunt cei mai atacati,blamati, pusi la zid si la punct, de unii care se insala crezand ca asa isi vor putea spala vreodata propriile lor mizerii,netrebnicii,obraznicii si altele asemenea lor.Lovesti,lovesti,dar tot tu te ranesti;ramai totusi un..anonim,un las,fara bucuria vreunei biruinte,cu rana deschisa pt ca nu ai curajul sa ti-o arati ca poate,poate te vei vindeca,desi e mai greu…de prostie nu te vindeci decat asumandu-ti faptele…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here