La Piovra mioritica, ultimul nostru nazdravan

1.461

Ion FercuOameni buni si foarte dragi, pe când Dumnezeu si Sfântul Petru mai umblau înca pe pamânt, prin basmele noastre se mai nastea, câte un prunc fabulos, care crestea într-o luna cât altii într-un an, devenea viteaz si bun, nazdravan, generos si inteligent cum altul nu se mai vazuse si, nota bene, avea succes la muieret fara sa bage mâna pâna la cot în vistierie. Amu, pâna si copchilasii internauti s-au prins de figura, pentru c-au aflat ca termenul de „basm” vine din slava veche, de la „basni”, care înseamna „nascocire”, „scornire”. Dar, oameni buni si foarte dragi, iata ca, în doar numai douazeci de ani, din samânta bine aruncata de comunism si fericit cultivata de travestitii comunismului s-a nascut, pe bune, nazdravanul nazdravanilor lumii, La Piovra mioritica. E jale-n lume, iubite Cetitorule! Celebra mafie siciliana si mafia americana plâng în pumni! Cum, adica, întreaba nasii titrati ai lumii mafiote, sa ne întreaca în îndrazneli si fapte, un prunc de numai douazeci de ani?! De teama ca nu cumva sa fie chemat pe malul Dâmbovitei, pentru a saruta, a adânca supusenie, mâna unui sef de Piovra mioritica, zice-se ca un nas mafiot italian, orgolios, si-a curmat firul zilelor. Cum sa nu aiba Cosa Nostra orgoliul ravasit, când la sicriul unui Capo di Tutti Capi mioritic local aud ca plângeau pâna si epoletii de pe umerii sefului politistilor din zona? Se zice ca acestuia i-au ruginit si medaliile de erou al apararii dreptatii capitaliste, din cauza suvoiului de lacrimi prelins pe virtutile sale de tinichea. Cum sa nu plânga crema mafiei mondiale, cum sa nu ceara evadarea din viata când, în premiera mondiala, în România a fost publicata chiar si o harta a interlopilor paziti de politisti? Ai lor, politistii lor, lucreaza mai cu fereala, nu locuiesc gard în gard cu alde Capo Crimini, nu sunt cautati, la mare vedere, cu peschesuri de câte doua vile, doua mertane si verzisori cât încape, ci doar cu puscoaice new generation, macar asa, de ochii lumii. Noul nazdravan, Cosa Nostra Mioritica, a revolutionat pâna si grozavul, autenticul folclor maramuresean. Va aduceti aminte de ruga inocentei fatuce care, în speranta rezolvarii delicatei probleme a maritisului, depana ruga aceea superba, vecina cu lacrima?… „Fie orb si fie schiop,/ Parul sa-i iasa prin clop. / Numai sa ma vad mireasa, / Sa ma vad la mine-acasa!”… Acum, fatucele folcloriste au schimbat registrul: „Fie orb si fie schiop, / Da’ sa fie interlop./ Numa’ sa ma vad mireasa, / Cu staif de mafioteasa!”. A murit celebrul mit al clopului, al orgoliosului clop, de vreme ce pâna si voinicul maramuresean de astazi implora înca de la vremea când popa îl arunca în cristelnita: „Fa-ma, mama, interlop, / Si nu plânge dupa clop…” Ultimul slagar maramuresean de mare jale suna cam asa: „Si-asa-mi vine câteodata, dorule, / Sa dau cu cutâtu-n chiatra. / Sa dau cu cutâtu-n chiatra./ Când s-o-mpartit norocu’, mai dorule, / Când s-o-mpartit norocu’, mai dorule, / Fost-am eu dus la lucru, / Fost-am eu dus la lucru./ Si la toti le-o dat cu caru’, dorule, / Si la toti le-o dat cu caru’, dorule. / Numa’ mie cu paharu’, / Numa’ mie cu paharu’./ S-au ajuns toti mafioti, dorule, of, of, of,/ Eu salahoresc la toti, dorule, of, of, of !…”
Ion Fercu – desteptarea.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here