„Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim. Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit, Paştile cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; Paştile, izbăvire de întristare! Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă porţile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii, astăzi nouă s-au arătat”
Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, un eveniment central şi unic în istoria lumii, cea mai veche sărbătoare creştină, este percepută de milenii ca edificiu şi ca fundament al credinţei şi al spiritualităţii noastre. În Sinaxarul din ziua de Paşti citim: „În Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viaţă a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Denumirea Paştelui, cuvânt cu semnificaţia de trecere, provine din ebraică. La Paşti, iudeii îşi aminteau de trecerea prin Marea Roşie, de drumul spre libertatea pe pământul făgăduinţei – Canaan, „şi tot în această zi, Domnul S-a pogorât din ceruri şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din fundul iadului, l-a suit la cer şi l-a adus iarăşi la vechea vrednicie a nemuririi. Drept aceea, bucurându-ne peste fire, prăznuim cu strălucire, Învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogăţit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu”.
Creştinii din toată lumea serbează Paştele în amintirea răscumpărării neamului omenesc din robia diavolului şi a păcatului, prin Patimile, Moartea şi Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care a luat păcatele lumii. „Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice”, realizate de Mântuitorul nostru prin Învierea Sa din morţi. Mărturisim aceasta la slujba de Paşti, când ne adresăm Domnului Cel înviat, zicând: „Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt”. Paştele a început să fie serbat după Învierea lui Iisus Hristos, fiind mai întâi prăznuit de către Apostoli. Ei au fost cei care au îndemnat pe credincioşi să le serbeze. Sfântul Apostol Pavel, adresându-se creştinilor din Corint, spunea: „Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 5, 8). Veniţi să cântăm cu toţii: „Învierea Ta Hristoase Dumnezeule, îngerii o laudă în ceruri, şi pe noi, pe pământ, învredniceşte-ne, cu inimă curată să Te mărim. Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă”.
Învierea este sărbătoarea transcendenţei, care ne detaşează de lumea materială şi ne deschide o perspectivă nouă, o fereastră spre veşnicia făgăduită celor care vor nădăjdui întru Învierea Domnului, căci „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Corinteni 15, 14), spune Sfântul Apostol Pavel. Învierea Domnului este fără dar şi poate biruinţa Domnului nostru Iisus Hristos asupra morţii, iar de roadele Ei se bucură întreaga omenire creştină, căci prin Botez suntem eliberaţi din robia păcatului originar. De aceea trebuie să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind, cu lumina cea neapropiată a Învierii, şi luminat să-L auzim, zicând: „bucuraţi-vă cântând cântări de biruinţă!”. Postul Mare a avut rostul de a ne ajuta să ne curăţim simţurile, dar şi sufletele noastre, prin cercetarea conştiinţei, prin spovedanie, pentru a-L primi pe Hristos în Sfânta Taină a Euharistiei, pentru a-L vedea strălucind cu lumina cea curată a Învierii. Cel mai de seamă fapt istoric care s-a produs vreodată este creştinismul cu Biserica sa, ambele zidite pe adevărul istoric şi tainic al Învierii lui Iisus Hristos. Cu cât va creşte îndoiala asupra Învierii lui Hristos, cu atât mai mult se va face simţit adevărul de credinţă şi se va întări convingerea noastră, bazată pe existenţa adevărului veşnicului Arhiereu, aceea că Hristos a Înviat! Cu nădejdea că la Paşti ne vom bucura cu toţii de „lumina lui Hristos care luminează tuturor”, să mergem împreună cu El, să ne răstignim şi să murim faţă de relele lumeşti, ca să înviem împreună cu Domnul Iisus şi să rămână în noi dragostea şi lumina Lui.
Dr. Ioan Miron, medic primar de familie si doctor in stiinte medicale.
