Leonard e un copil bun și inteligent, spune Daniela, mama lui. Un copil care visează să facă multe și care se bucură de fiecare zi alături de familia care îl iubește. Îi plac animalele și mai ales caii, „pentru că sunt blânzi”. Chiar a urcat de câteva ori în șa, „când avea tăticul cai”.

Leonard locuiește în Marginea, un cătun care aparține de Buhuși, județul Bacău. S-a născut în urmă cu 12 ani cu coloana vertebrală strâmbă și apoi a fost diagnosticat cu pareză spastică și hidrocefalie. La un an și câteva luni după naștere, a făcut o criză căreia abia i-a supraviețuit. Danielei, mama lui, îi este încă greu să spună ce-a simțit atunci. La început, a gândit că Leonard o să meargă, c-o să fie bine. Apoi a căzut într-o depresie din care a ieșit hotărâtă să lupte pentru el. „Mi-a dat o lecție: că se poate trece prin viață și cu greu. Trebuie să trăiesc pentru el, să-i ofer tot ce are nevoie”, spune Daniela.

Ajutorul de care era nevoie

E cel de-al treilea copil al Danielei. Băiatul ei cel mare lucrează de 10 de ani în Belgia, la o herghelie, și-i trimite mereu mesaje pe chat lui Leonard, în care-i spune cât de mult îl iubește. Fiica încă locuiește cu ei și, când se întoarce de la serviciu, își învață fratele mai mic să vorbească în engleză. Deși e bolnav de diabet, soțul Danielei este mai mereu plecat peste zi la muncă. Leonard este centrul lumii lor. „Eu și toți din casă îl facem fericit. Totul se rezumă la fericirea lui. El e prioritatea”, mărturisește mama.

La Bacău, mai demult, o doamnă doctor i-a spus Danielei, după ce l-a consultat pe Leonard: „Cum ai avut grijă de el până acum, așa să ai grijă și în continuare”. A fost, poate, unul dintre momentele în care a știut că, în lupta ei neobosită pentru băiat, nu e singură. Alături i-a fost familia, dar și echipa comunitară din Buhuși. Mediatoarele sanitare Mihaela Stoleru și Gabriela Stan, care au aflat de diagnosticul lui Leonard, i-au spus mamei că are dreptul la certificat de handicap, de la comisie, de la Bacău. „Când s-a făcut pentru prima dată comisie, ele m-au ajutat, au mers cu mine peste tot. M-au susținut, au fost prezente mereu. Mă sună și-mi spun: vezi că trebuie să faci asta și asta. Au sufletul foarte mare și bun”, povestește Daniela.

„Când am intrat în această comunitate, în Marginea, am mers din casă în casă pentru a face catagrafierea. Așa am întâlnit-o pe Daniela, cu băiețelul ei, care avea probleme de sănătate. Ea mi-a arătat documentele medicale și i-am spus că Leonard are dreptul la certificat pentru încadrare în grad de handicap de la comisia de evaluare. Am mers la Bacău împreună cu mama, copilul și cu colega mea Gabriela. I s-a dat gradul I – grav, cu asistent personal”, spune Mihaela Stoleru.

Obstacole

„Bun. Înțelegător. Deștept” – este caracterizarea lui Leonard făcută de mamă în trei cuvinte. Și-a dorit ca băiatul ei să învețe carte. Dar să meargă cu Leonard în cărucior zilnic până la școală nu e cu putință. Deși aflată la câțiva kilometri de Buhuși, comunitatea din Marginea este practic izolată de lume din cauza drumului de pământ, care, la cea mai mică ploaie, se transformă într-un râu de noroi imposibil de trecut cu altceva în afară de căruță sau tractor. „Vara, aici e un rai, dar iarna noi suntem sechestrați în râpa asta”, spune mama. În ultimele săptămâni, n-au mai reușit să ajungă la centrul de recuperare, unde Leonard face kinetoterapie, trebuind să se mulțumească cu exercițiile pe care le face acasă. Leonard crește, iar Daniela nu-l mai poate duce în brațe, nici nu-i mai poate împinge căruțul pe ulița desfundată.

„La școală n-o să renunț niciodată. Doar când va da el semne că nu mai poate” – Daniela, mama lui Leonard

Dar Daniela a continuat să spere și să facă totul pentru familia ei. A aflat că pentru Leonard există posibilitatea să facă școală de acasă. „Eu îl văd ca pe un copil obișnuit. Nu-l pot vedea altfel”, spune ea. După ce a făcut cerere de școlarizare la domiciliu, Leonard a început să primească vizitele învățătoarei Ramona Tărcuță. Pentru ea, Leonard e „un elev silitor, inteligent și deschis la minte. E elevul ideal, care și-ar găsi locul într-o clasă. E cuminte și amuzant”. Îi face plăcere să facă împreună cu el lecții de română, matematică, științe ale naturii și educație civică, chiar dacă, spune aceasta, „e o provocare să ajung la el, din cauza drumului”. Povestește că Leonard preferă matematica și, chiar dacă nu e la același nivel față de colegii lui din clasa a III-a C, are încredere că va recupera până la sfârșitul anului școlar. Le-a spus copiilor despre el, iar aceștia s-au hotărât să-i facă o surpriză și să-i înregistreze de Crăciun un colind. „La școală n-o să renunț niciodată. Doar atunci când o da el semne că nu mai poate. Doamna învățătoare e o femeie extrem de bună. Leonard mă întreabă mereu când mai vine”, mărturisește mama.

„Trebuie să fii fericit, să ai familia lângă tine. Eu sunt fericit” – Leonard, 12 ani.

Leonard își dorește să devină constructor. „Îmi place să fac case”, spune el. Ocrotit de dragostea mamei, se trezește și-și face temele, se joacă și visează la viitor. Are trei prieteni prin vecini care îl vizitează și cu care se joacă de-a v-ați ascunsele și fotbal. Spune că „e bine când vine doamna învățătoare”. Nu se plictisește niciodată și, când vremea e urâtă pe-afară, joacă pe telefon Candy Crush sau ascultă muzică pe Youtube. Povestește cum merge la Buhuși, la ședințele de kinetoterapie, unde face exerciții. Își dorește multe cadouri de la Moș Crăciun și dulciuri de la Moș Nicolae. „De Crăciun”, spune el, „nu trebuie să fii supărat. Trebuie să fii fericit, să ai familia lângă tine. Eu sunt fericit”.