Hoarda

2.663

Un prieten zice cam asa: „Când privesti comportamentul clasei noastre politice la vreme de criza, clipesti si crezi ca nu vezi bine!” Eu am alta reactie: ma pisc, ma tot pisc, pentru a vedea daca nu cumva sunt prizonierul unui cosmar. Totu-i cu giosu-n sus. Marean, gramaticul de lux al natiei, ofera lectii ministrului invatamântului. Traian Basescu si Mircea Geoana accepta, aidoma lui Ceausescu, sa li se inchine/recite ode. Play-boy-ul Mazare experimenteaza senzatii naziste. Celebrul imparat Caligula – despre care se zice ca si-a innobilat calul, pe Incitatus, acordându-i titlul de senator (Suetonius spune ca doar avea de gând…) – a ajuns un personaj de etcetera. Noi, ca natiune, innobilindu-i pe Gigi Becali, Elena Basescu s.a. cu titlul de europarlamentar, l-am depasit pe caraghiosul Caligula prin… veneratie. Incitatus era, totusi, un animal de rasa, cumsecade, lipsit de aroganta, cunostea perfect limba regnului sau.

Pe acest fond al decreptitudinii morale fara precedent, clasa noastra politica arata, in mare parte, ca o hoarda turbata. Un alt amic – fost admirator basescian – crede ca partidele noastre se afla intr-un stadiu primitiv al democratiei. El le compara pe acestea cu armatele de dinaintea profesionalizarii moderne. Hoardele tatare, de pilda, nu aveau solda; traiau din jaf. „Tatarii” nostri politici sunt acum câta frunza si iarba. Jaful a devenit fara perdea, desi acestia au si solda de invidiat. Cum obiectul jafului trebuie sa fie cât mai mare, sunt necesare multe functii publice, nivelul politizarii coborând mult sub nivelul genunchiului de broasca. Tinta guvernarii n-o reprezinta politici publice care vizeaza criza, somajul, saracia care urla, energia etc, ci reteaua clientelara pe care trebuie s-o satisfaca, pentru ca aceasta este sufletul masinii de vot.
Ruptura dintre societatea onesta si partide devine din ce in ce mai grava.
Ce-ar trebui sa facem? Sa pârjolim holdele in fata acestor hoarde turbate, sa otravim fântânile, sa ne facem iar frate cu legendarul codru? Nu cred ca-i o solutie pragmatica. Hoardele au resurse pentru a depasi aceasta criza si vor reveni si mai turbate. Cred ca la votul din toamna, la care reflectam acum, ar trebui sa-i preferam pe cei mai putin turbati. In definitiv, democratia autentica presupune alegerea raului celui mai mic.
Nicolae Steinhardt crede ca un guvern este umbra, imaginea din oglinda a electoratului; el poate atâta cât i se deleaga.

Oamenii care-l compun sunt apti sa lucreze atâta vreme cât se simt sprijiniti. Puterea este numele ceremonial pe care-l poarta consensul nostru, al tuturora, e vointa noastra comuna. Dar daca guvernul lucreaza tiranic si nu cade? Asta inseamna ca trebuie sa recurgem la tata Freud si sa constatam ca, inconstient, electoratul il sprijina si nu este ostil tiraniei, borfasokratiei, cum ii spun eu. Daca avem incredere in diagnosticul tatucului psihanalizei, nu mai avem nicio scuza. Avem guvernantii pe care-i meritam. Ramânem chiar si fara dreptul moral de a ne lamenta. Iar hoardele vor capata legitimitate pe termen lung.
Ion Fercu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here