De obicei, cel puţin în zilele de sărbătoare, la Sfânta Liturghie, bisericile ortodoxe sunt pline de lume. Cei mai mulţi credincioşi sunt peste cincizeci de ani. Dintre aceştia, peste nouăzeci la sută sunt femei. Pe ici-acolo câţiva tineri, câţiva copii şi bărbaţi, aceştia din urmă aproape că se pierd printre femei.
De ce vin atât de multe femei la biserică, mai ales că, spune Apostolul Pavel “femeia în biserică să tacă” (I Corinteni 14,34)? Spune acest lucru cel care a reabilitat femeia în biserică şi în afara ei. Dar nu e aceasta singura „restricţie” a femeii în biserică. Rareori femeia a aspirat, de pildă, să fie preot, deşi nu de vocaţie duce lipsă. Dar asta este rânduiala şi femeia, în ortodoxie, îmbracă haină bisericească doar în mănăstire. Unii ar putea considera aceasta discriminare, misoginism. Dacă ar fi loc de misoginism, ar fi greu de explicat de ce atâtea femei sunt canonizate, sunt sfinte! De ce Maica Domnului este atât de venerată, adorată!?
Femeia are multe virtuţi, deşi nu este capul familiei, deşi este „egală cu bărbatul”, mai mult, spune Sfântul Ioan Gura de Aur: “este liman al bărbatului “. Părintele Ilie Cleopa crede că femeia trebuie “Să ştie să-l întâmpine pe bărbat , totdeauna cu un cuvânt bun, cu blândeţe, să-i pregătească mâncarea, să-i facă haine, să-l pornească, să-l primească când vine de undeva. Întotdeauna ea trebuie sa fie aceea care să odihnească pe bărbat, pentru că-i ajutătoarea lui”.
De ce însă, pe lângă toate acestea şi multe altele încă, femeia îl „reprezintă” pe bărbat şi la biserică? De ce, deşi e capul familiei, nu bărbatul e cel care reprezintă familia în biserică? De ce, aici, femeia deţine supremaţia? Este ea mai rugătoare decât bărbatul? Este ea mai credincioasă? Mai evlavioasă? De ce e ea cea care duce credinţa familiei? De ce femeia este poate chiar biserica familiei? Doar şi bărbaţilor, în Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, (II,8) li se cere „să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire”.
E adevărat, femeia vine la biserică şi tace. Dar tăcerea ei este rugăciune fierbinte, închinare. Sigur, în aceeaşi Epistolă a sfântului Pavel se spune că „Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiindcă, s-a făcut călcătoare de poruncă.(I,14) Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie (I,15). Să fie oare încă păcatul originar cel pe care-l duce femeia singură, ca să se mântuiască? Şi-atunci mântuirea bărbatului prin ce se face, dacă acesta ocoleşte biserica?
Dacă bisericile noastre sunt, de cele mai multe ori, pline până la refuz, acest lucru i se datorează, totuşi, femeii. Ea salvează biserica, ea salvează credinţa. Dacă femeile ar începe să meargă mai puţin la biserică, ar fi în pericol şi familia şi biserica.
Nu cred că există temeiuri pentru a i se ierta bărbatului absenţa din biserică. Nu cred că raţiuni economice ar putea fi argumente forte. Nu cred că bărbaţii sunt mai trudiţi decât femeile şi stau duminica şi se odihnesc. Nici nu cred că se duc la fotbal, pentru că duminica dimineaţa nu se mai organizează meciuri.
Şi-atunci desigur, e greu de reprimat întrebarea: de ce merg, totuşi, atât de puţini bărbaţi la biserică?
domnule Miron, cred ca femeile nu au alta treaba decat sa pupe poala popii, noi barbatii suntem putin mai rationali si nu credem ca rugandu-te la niste statui sau la tablouri rezolvam problemele casnice sau cele sociale. nu cred ca dand 5 lei sau 10 la un pomelnic va reusi preotul sa-i distribuie la cei morti sau la cei vii, depinde pt ce e menit pomelnicul, cred ca banii respectivi nu fac decat sa rotunjeasca veniturile acelui preot, care in schimb nu face altceva decat un serviciu pentru care este deja platit. asa ca, lasati lucrurile asa cum sunt lasate de la cel de sus.