Epilepsia este o afecţiune neurologică dificil de definit, având o mare varietate de simptome, grade foarte diferite de severitate şi mult mister în jurul cauzelor.
Totuşi, în toate cazurile, este rezultatul furtunilor electrice în creier – descărcări necontrolate ale neuronilor. Declanşarea electrică inadecvată a celulelor creierului produce crizele caracteristice comiţialităţii, care pot să apară rar sau în succesiune rapidă.
Chiar dacă fiecare caz de epilepsie este distinct, pentru descrierea crizelor epileptice a fost elaborată o schemă de clasificare standardizată. Atacurile sunt împărţite în două mari tipuri: generalizate(implicând întregul creier) şi parţiale(descărcări inadecvate cu originea într-o zonă a creierului). Cele mai frecvente crize epileptice sunt de tip general: criza de petit mal, care poate prezenta simptome de tipul mişcărilor de înghiţire sau priviri în gol şi se poate repeta de mai multe ori într-o zi, şi criza de grand mal, care poate începe cu un strigăt, pierderea conştienţei şi cădere, urmate de rigiditate şi apoi de mişcări spastice, o perioadă de confuzie şi, uneori, de somn adânc.
Pentru tipurile parţiale sunt crizele de lob temporal care pot fi precedate de un sentiment vag de disconfort abdominal, halucinaţii senzoriale şi percepţii distorsionate şi crizele jacksoniene cu contracţii localizate ale muşchilor, care uneori se extind la întregul corp.
Primele semne de epilepsie apar, de obicei, în copilărie sau adolescenţă. Copiii foarte mici cu febră mare pot face convulsii, dar acestea nu sunt epilepsie adevărată, iar astfel de crize dispar, în general, după vârsta de trei ani.
Cele mai multe cazuri de epilepsie au origine necunoscută. Uneori este indicată o bază genetică, iar alte cazuri pot fi atribuite unei traume la naştere, intoxicaţiei cu plumb, unor infecţii congenitale ale creierului sau leziuni ale capului, dependenţei de alcool sau droguri sau efectelor unei boli organice. Şi declanşatorii crizelor variază mult. Printre factorii care pot provoca atacuri sunt anumite substanţe chimice sau alimente, privarea de somn, stresul, luminile care clipesc, menstruaţia şi posibil anticoncepţionalele orale.
O electroencefalogramă (EEG) efectuată pe un individ privat de somn poate releva undele anormale ale creierului caracteristice epilepsiei, iar tehnici imagistice cum sunt RMN sau CT pot identifica leziunile fizice ce ar putea provoca crizele epileptice.
Epilepsia poate fi deseori bine controlată prin medicaţie. O precauţie recomandată epilepticilor este purtarea unei brăţări S.O.S. astfel încât alte persoane să poată recunoaşte rapid ce se întâmplă în cazul unei crize şi să poată asigura un ajutor eficient.
În marea majoritate a cazurilor, frecvenţa şi gravitatea crizelor epileptice pot fi reduse sau complet eliminate prin medicaţie regulată; efectele secundare variază, dar cele mai multe sunt uşoare. Printre anticonvulsivantele prescrise uzual sunt carbamazepina, acidul valproic, fenobarbitalul, fenitoina şi gabapentinul.
Nu trebuie niciodată practicată automedicaţia, în loc de îngrijirile unui medic, iar medicul dvs. trebuie să fie la curent cu toate tratamentele urmate în paralel, pentru a evita orice incompatibilităţi între medicamente. Nu există înlocuitori pentru beneficiile terapiei medicamentoase prescrise.
HOMEOPATIA
Vă puteţi gândi la consultarea unui homeopat dacă medicamentele convenţionale prescrise nu controlează complet crizele comiţiale. Remediile homeopate pot servi ca suplimente eficiente ale medicamentelor convenţionale, dar nu aşteptaţi rezultate peste noapte. Homeopatul vă va spune peste cât timp tratamentele vor începe să funcţioneze.
MEDICINA PSIHOSOMATICĂ
Biofeedback- ul pe electroencefalogramă poate ajuta eficient epilepticii să îşi modifice undele creierului pentru prevenira crizelor. Sub îndrumare, ei învaţă să îşi controleze propiile unde cerebrale privindu-le pe ecranul unui computer.
OSTEOPATIA
Când epilepsia pare să fie rezultatul unei leziuni fizice, osteopatia craniană sau terapia cranio-sacrală pot fi utile: cosultaţi un osteopat.
CE PUTEŢI FACE ACASĂ:
– Practicaţi regulat tehnicile de biofeedback, învăţate de la un specialist, pentru a vă feri de atacurile epileptice.
– Asiguraţi-vă că dormiţi suficient; somnul insuficient poate mări posibilitatea apariţiei crizelor.
PREVENIRE:
Identificaţi şi urmăriţi acele alimente, mediu ambiant sau semne fizice şi emoţionale care preced crizele. Nu este neobişnuit, de exemplu, să vă simţiţi plictisit sau exaltat cu câteva ore înaintea unei crize de grand mal şi imediat înaintea atacului să conştientizaţi o “aură” de avertizare – poate un gust sau un miros; această avertizare vă poate permite să vă întindeţi în timp util pentru evitarea unei căzături. În cazurile în care semnul este un miros, unele persoane sunt capabile să combată crizele epileptice inhalând un miros pătrunzător, de exemplu de usturoi sau trandafiri.
Când semnele preliminare cuprind depresia, iritabilitatea sau durerile de cap, o doză suplimentară de medicaţie, cu aprobarea unui medic, poate contribui la prevenirea unui atac. În cazul unei crize jacksoniene, strângerea puternică a muşchilor din jurul celor care se contractă poate, uneori, întrerupe atacul.
SOLICITAŢI IMEDIAT AJUTOR MEDICAL DACĂ:
• dumneavoastră sau cineva fără episoade precedente de epilepsie prezintă o primă astfel de criză. Aveţi nevoie de diagnosticul unui medic; cauza poate fi şi o intoxicaţie, un accident vascular cerebral sau o supradoză de medicament sau drog. La copiii febrili, convulsiile pot fi semnul unei men
dar nu aşteptaţi rezultate peste noapte. Homeopatul vă va spune peste cât timp tratamentele vor începe să funcţioneze.
MEDICINA PSIHOSOMATICĂ
Biofeedback- ul pe electroencefalogramă poate ajuta eficient epilepticii să îşi modifice undele creierului pentru prevenira crizelor. Sub îndrumare, ei învaţă să îşi controleze propiile unde cerebrale privindu-le pe ecranul unui computer.
OSTEOPATIA
Când epilepsia pare să fie rezultatul unei leziuni fizice, osteopatia craniană sau terapia cranio-sacrală pot fi utile: cosultaţi un osteopat.
CE PUTEŢI FACE ACASĂ:
– Practicaţi regulat tehnicile de biofeedback, învăţate de la un specialist, pentru a vă feri de atacurile epileptice.
– Asiguraţi-vă că dormiţi suficient; somnul insuficient poate mări posibilitatea apariţiei crizelor.
PREVENIRE:
Identificaţi şi urmăriţi acele alimente, mediu ambiant sau semne fizice şi emoţionale care preced crizele. Nu este neobişnuit, de exemplu, să vă simţiţi plictisit sau exaltat cu câteva ore înaintea unei crize de grand mal şi imediat înaintea atacului să conştientizaţi o “aură” de avertizare – poate un gust sau un miros; această avertizare vă poate permite să vă întindeţi în timp util pentru evitarea unei căzături. În cazurile în care semnul este un miros, unele persoane sunt capabile să combată crizele epileptice inhalând un miros pătrunzător, de exemplu de usturoi sau trandafiri.
Când semnele preliminare cuprind depresia, iritabilitatea sau durerile de cap, o doză suplimentară de medicaţie, cu aprobarea unui medic, poate contribui la prevenirea unui atac. În cazul unei crize jacksoniene, strângerea puternică a muşchilor din jurul celor care se contractă poate, uneori, întrerupe atacul.
SOLICITAŢI IMEDIAT AJUTOR MEDICAL DACĂ:
• dumneavoastră sau cineva fără episoade precedente de epilepsie prezintă o primă astfel de criză. Aveţi nevoie de diagnosticul unui medic; cauza poate fi şi o intoxicaţie, un accident vascular cerebral sau o supradoză de medicament sau drog. La copiii febrili, convulsiile pot fi semnul unei meningite.
• criză urmează alteia, fără reluarea conştienţei; creierul poate fi lipsit de oxigen.
Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie si doctor în ştiinţe medicale
