Duminica Floriilor, sau Floriile, este o sarbatoare cu data mobila, care deschide pentru toţi crestinii ciclul sarbatorilor Pascale, ce se încheie a 40-a zi dupa Paste, la Înalţarea Domnului. Ea este stabilita în funcţie de data cand cade Pastele, este premergatoare duminicii Pastelui (în a sasea saptamana a Postului Mare), din punct de vedere religios semnificand intrarea lui Iisus Christos în Jerusalem si începutul Saptamanii Patimilor. Cum în Saptamana Patimilor, postul este si mai sever, de Florii se face „dezlegare la peste” adica se poate manca o proteina usoara. Ca toate sarbatorile crestine, iniţial a fost o sarbatoare pagana, a vegetaţiei si fertilitaţii, dedicata Florei, peste care crestinismul a suprapus o sarbatoare religioasa, schimbandu-se denumirea si semnificaţia, dar pastrandu-se în buna parte tradiţiile iniţiale. Flora era la vechii romani zeiţa florilor si a înfloririi, dar în acelasi timp si patroana prostituatelor. În onoarea ei, odata cu venirea primaverii, avea loc sarbatoarea Floralia, care iniţial dura numai o zi, pe 29 aprilie – data cand a fost fondat templul ei, langa Circus Maxim, în Roma.
Intrarea lui Jisus in Jerusalem
In scrierile religioase, Iisus a fost întampinat la intrarea în Jerusalem cu ramuri de palmier si maslin. Palmierul majestuos, cu frunzele sale desfasurate ca niste evantaie uriase, a fost considerat un simbol al soarelui si al victoriei. Pentru egipteni cat si pentru arabi el era „Pomul vieţii”, fructele sale – curmalele, erau în vestul Asiei si în China un simbol al fertilitaţii. Motivele frunzelor de palmier le gasim asociate la romani cu ceremoniile legate de cultul lui Apollo dar si al zeiţei Astarte (identificata si cu Atargatis – zeiţa pestilor, ce era reprezentata ca o sirena cu trup de femeie si coada de peste). Tradiţia folosirii frunzelor de palmier în diferite procesiuni precum si la încununare victoriei gladiatorilor, a fost preluata de catre adepţii tinerei religii crestine, care au serbat în felul acesta intrarea victorioasa a lui Iisus în Jerusalem. Tot în acest sens, pelerinii care mergeau la Sfantul Mormant, erau denumiţi „Palmer” în ţarile germanice. Curand frunzele de palmier au devenit un atribut firesc al unor sfinţi sau martirii ai credinţei, simbolismul lor capatand dimensiuni noi, ele reprezenta nu numai victoria dar si faima si nemurirea.
Simbolul salciei
Locul frunzelor de palmier (în ţarile unde nu exista), a fost luat însa de salcie, în buna parte datorita simbolismului ei, cat si prin faptul ca este primul copac care înverzeste primavara. În ţarile germanice Duminica Floriilor se numeste Palmsonntag (Palm – mladiţa de salcie cu maţisori; Sonntag – duminica) În unele ţari din Occident, salcia plangatoare este legata de moarte, astfel în Rusia exista credinţa ca „cine planteaza o salcie îsi pregateste cazmaua cu care-si va sapa mormantul”. În Extremul Orient, era simbol al Nemuririi, asemanator cu salcamul masonic – probabil, datorita faptului ca o ramura de salcie, pusa în pamant si udata, prinde radacini si în scurt timp devine arbore. La vechii indienii din preeriile Americii, salcia era un arbore sacru, reprezentand simbolul renasterilor ciclice. Filozoful chinez Laozi (Lao-Tse sau Lao-tzu) – întemeietorul Daoismului (cunoscut si sub denumirea Taoism), medita sub o salcie.
Lazarelul
Lazarelul are doua aspecte: dansul ritual executat de copii în Sambata Floriilor, precum si ceremonialul executat de un grup feminin, în genul colindelor, dedicat zeului vegetatiei Lazar (Lazarica), referindu-se la moartea si renasterea lui anuala, odata cu venirea primaverii. Se crede ca radacinile acestei traditii ar fi ceremonialurile dedicate zeilor vegetatiei – Dionysos, Adonis, Afrodita, Attis, Osiris.
Dupa legendele populare Lazar a fost frate cu Cucul. Cucul s-a ratacit de Lazar si se striga unul pe altul. Cine nu serbeaza ziua lui Lazar se umple de pistrui.
Din punct de vedere religios, Lazar cel sarac, fratele Martei si Mariei, ar fi murit si a fost reînviat din morti de catre Iisus (Evanghelia dupa Matei).Datorita acestei minuni, Iisus a fost întampinat de catre locuitorii Jerusalimului, cu ramuri de palmieri., în entuziasm general, ca pe un învingator al mortii: Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine întru numele Domnului!…
Lazarita
În Moldova si Bucovina, acelasi ceremonial, executat tot de un grup de femei, se desfasoara sub forma unei nunti, în care Lazarita – personajul principal, este îmbracata în mireasa, cu cununa de flori pe cap si se misca în interiorul cercului de „Surate”, care povestesc cantand – ca o colinda, legenda lui Lazar, care relateaza moartea lui Lazar, gasirea lui, ducerea acasa, spalarea cu lapte, aruncarea laptelui sub nuci si renasterea lui sub forma de flori si vegetatie – moment consemnat cu bucuria „suratelor” care transforma tanguirea într-o hora vesela.
Se crede ca Lazar a fost gasit de catre sora lui mai mare, care era nevasta lui Dragobete si nora Babei Dochia, si de atunci s-a format obiceiul jelitului la mort. (Dobrogea, sudul Munteniei).Tot acum, de Florii, (data difera în functie de asezarea geografica, poate fi si la Buna Vestire sau Joimari – Joia Mare) are loc asa zisa Nunta Urzicilor – cand înfloresc urzicile si nu mai sunt comestibile.
Floriile constituie sarbatoarea onomastica a tuturor acelor care au nume de flori cum ar fi: Anemona, Brandusa, Camelia, Craita, Crina, Crizantema, Delia, Floarea, Florica, Florina, Florentina, Garofita, Gherghina, Iris, Lacramioara Luminita, Margareta, Micsunica, Narcisa, Panseluta, Romanita, Rozalia, Trandafira Viorica, Violeta, sau barbati cu nume de flori ca: Brandus, Brebenel, Crin, Florentin, Florian, Florin, Ghiocel, Mugurel, Narcis, Trandafir, Viorel. etc.
Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie si doctor in stiinte medicale.
