Drumul oii

2.275

Incep sa am o varsta. O simt. „Iar timpul creste-n urma mea… ma-ntunec!” – celebrul vers eminescian – incepe sa aiba alte profunzimi. Spre deosebire de multi altii, desi-i pot privi, din perspectiva… temporala, de sus, pe tineri, multi dintre acestia se afla in gratiile mele, daca evaluarea are in vedere criterii morale si intelectuale. Ca-n orice segment de istorie, nu lipsesc insa reprezentantii lumpen-junimii, dupa cum sunt prezenti si cei ai lumpen-batranilor. Stiu ca-n germana lump inseamna haimana, ca lumpen poate fi asociat cu zdreanta, dar imi asum sintagmele.

Am totusi o mare rezerva in ceea ce-i priveste pe tineri. Multi dintre ei, angajandu-se in politica inca din vremea studiilor liceale, merg pe drumul pe care eu il denumesc a fi al oii. Sa ne-ntelegem: sunt un admirator al oilor. Cand eram tanc, le-am ingrijit, le-am adorat, le-am fost prieten. Nu cred in istoriile gen „prost ca oaia”. Totusi, intr-o anume situatie, cand se angajeaza in mars de turma, oile, delegand, din instinct, competenta de ghid uneia dintre ele, o urmeaza pe aceasta, tinand mereu capul in pamant, fara nicio rezerva, chiar daca ovina-lider le-ar conduce aiurea. Cam asa se intampla si cu junii si preajunii politicieni de astazi. Acceptand fara rezerve reumatismele politice ale lumpen-harsitilor in politica, merg, fara a apela la resursele de reflectie, critice, pe un periculos drum al oii, preluand toate reflexele acestora.
Ma ingrozeste faptul ca si printre junii atrasi de politica vad aplaudaci, insi gata oricand sa inalte statui, sa puna botul la o afacere mioritica, sa se ofere in slujba unor idei in care nu cred, sa faca din cultura politica de bar/crasma/cafenea vedeta fiintarii lor. Ma inspaimanta tinerii care n-au, nici in politica, elementara cultura a lui NU. Vad juni politici care fac spume la gura proslavindu-i pe reumaticii politici mai ceva decat pe vremea lui Ceausescu, desi acum nu-i mai obliga nimeni. Asumarea aceasta benevola a drumului oii ii face copartasi ai vinei.

NU este, in cele din urma, ca atitudine responsabila, cea mai importanta virtute a unui spirit moral. Sa realizezi civilizat, cu argumente, detasarea – fie ea si partiala – fata de opiniile/doctrinele/conceptiilor altora, propunand orizonturi noi, nesclerozate, inseamna sa te afirmi ca om, nu ca ins inregimentat in turma. Discut cu tineri destepti care au ajuns, si cu sprijin politic, in diferite functii si-i intreb de ce Dumnezeu se comporta altfel decat pana acum, ca o simpla „curea de transmisie” de tip stalinist, ca o jalnica goarna care maraie pe portativul sefilor, fara a adauga macar niste amarati bemoli sau becari personali? Evident, dau vina pe sefi, pe intepenirea sistemului, dar nu se intreaba niciodata de ce nu-si asuma riscul lui NU. Sau poate ca se intreaba, dar, de rusine, tin capul in pamant si merg, ametiti de etnociolanul Puterii, pe drumul oii…

Ion Fercu – desteptarea.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here