Dragobetele, numit și Capul Primăverii

1.593

dragobeteCa şi creaţia divină, lumea noastră se bazează pe iubire, forţa cea mai puternică din univers. O formă de manifestare a iubirii este sărbătoarea numită Dragobete.

DRAGOBETELE – sărbătorit pe meleagurile noastre de milenii începând cu 24 februarie şi până la mijlocul lunii martie – reflectă pe tânărul surprins în taina purpurie a purităţii , în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile şi durerile ei.El vibrează la aceste bucurii şi dureri aducând cu el legătura tainică cu Neamul şi Universul. DRAGOBETELE este un tânăr -mire împodobit cu o mantie de raze ţesută din străfulgerarea bucuriei divine. DRAG – cuvânt dac , ce semnifică ,, chip frumos” , „chip de lumină’’, plăcut spiritual. BETEL – cuvânt dac, ce semnifică „casa lui Dumnezeu”, „ cel ce locuieşte în Dumnezeu ”, ,,omul lui Dumnezeu’’. DRAGOBETELE se traduce prin “chipul frumos din Casa lui Dumnezeu, tânărul frumos, ales “. Semnificaţia expresiei ,,din Casă spre Acasă ,,exprimă naşterea prin tradiţii, prin credinţă, spre definire-întoarcere Acasă prin, în Dumnezeu, la mântuire.

Dacă Numele Domnului este sinonim IUBIRII ,iar numele Fecioarei MARIA se substitue Frumuseţii absolute, DRAGOBETELE simbolizează Prietenia, ca model -mireasmă îmbătătoare a sufletului său. Vocaţia Românului-Dragobete este de a zidi prietenie, de a zidi frumuseţe, de a zidi iubire .Doina cântată de Românul-Dragobete transformă sufletul într-o harpă a paradisului, în lumina binecuvântată de Mâna Creatorului. Cântarea Românului poartă pe note nobleţea sângelui său. Tezaur al sufletului pelasgo-daco-român Dragobetele reprezintă duhul ce dă viaţă tradiţiei noastre naţionale milenare. Suflul melodic al Universului respiră prin El. Tot ce cade în afara tradiţiei este sortit pieirii. Nobil şi pur, Dragobetele îşi asumă destinul pornind de la iubire şi sfârşind în iubire. Cuvânt, cântec, joc s-au adunat în corpul tradiţiei, împletindu-i datina într-o nesfârşită horă. Hora este un cuvânt pelasg – primordial şi atestă în pământul şi în sufletele noastre permanenţa.

De aici derivă aplicaţiile cuvântului DRAG (mândru) la eleganţa vestimentară, la frumuseţea portului naţional, la chipul făpturii, dar şi încântătorul şirag de mărgăritare (apelative) ale dragostei: Drag, Drăguţ, Dragoş (Descălecătorul), Dragalina, Drăguliţă, Dragomir, Dragomirna, Dragobete. Tradiţia este curajul care imprimă în culori şi în cânt raţiunea. De Tradiţie suntem legaţi prin lumină şi prin lumină de restul lumii.

Românul iubeşte ruga, floarea, lumina, poezia, muzica, dar mai presus de toate simţurile sufletului, iubeşte IUBIREA.

Dragobete este ziua dragostei împărtăşite, a manifestării în acord deplin cu întreaga natură. . Acum simbolurile vechi reînvie, şi odată cu ele ne simţim mai aproape de natură, mai bucuroşi şi mai frumoşi – din toate punctele de vedere.

Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie si doctor in stiinte medicale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here