Dinastia Bohush (Buhuși) este o dinastie evreiască hasidică întemeiată de către Rabinul Yitzchok Friedman (1834-1896) la mijlocul secolului al XIX-lea. Aceasta este o ramură a dinastiei hasidice Ruzhyn, celelalte fiind Sadigura, Boyan, Chortkov, Husiatyn și Shtefanesht.
Dinastia Ruzhyn, începutul
Rabinul Yisroel Friedman (1796-1850) a fost primul și singurul rabin de Ruzhyn (localitate din Imperiul Rus, actualmente parte a Ucrainei). A avut mii de susținători, a fost respectat și iubit de toată lumea. Și-a asigurat influență în lumea hasidică și în cea politică prin aranjarea căsătoriilor celor șase fii și celor patru fiice ale sale. Stilul de viată extravagant și puterea pe care o acumulase au atras atenția Țarului Nicolae I al Rusiei. Invidios și speriat în același timp, Nicolae I reușește să-l întemnițeze pe Yisroel Friedman între 1838-1840 pentru o presupusă complicitate la crimă. Nu a fost niciodată judecat sau, măcar, pus oficial sub acuzație, dar țarul se gândea chiar să-l exileze în Siberia. În 1840 a fost eliberat dar plasat sub supraveghere la domiciliu, fiindu-i interzis sa fie vizitat de enoriașii lui. Rabinul reușește să fugă din Rusia și să se stabilească în Sadigura, localitate de pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Aici, rabinul primește cetățenie și protecție din partea autorităților după ce opt persoane au jurat că s-a născut în Sadigura. Familia lui este lăsată să i se alăture abia în 1842, sub condiția să nu se mai întoarcă niciodată în Rusia. Își petrece ultima decadă a vieții ca Rabin de Sadigura și strânge lângă el de mii de evrei din Galiția, Rusia și România.

Rabinul Yisroel Friedman a murit la vârsta de 54 de ani, în 1850. La puțin timp moare și cel mai mare fiu al său, Rabinul Shalom Yosef (1812-1851), tatăl lui Yitzchok Friedman, cel ce avea să devină, mai târziu, Primul Rabin de Bohush. Astfel, în mai puțin de un an, Yitzchok și-a pierdut și tatăl și bunicul.
Yitzchok Friedman (1834-1896), Primul Rabin de Bohush
Yitzchok Friedman a fost cel mai mare nepot al lui Yisroel Friedman, Rabinul de Ruzhyn. Acesta a crescut și a fost educat chiar de bunicul său, fiind văzut mai mult ca un fiu decât un nepot. După morțile bunicului și, mai apoi, a tatălui său, Yitzchok alege să locuiască la Potik, cu unchiul său, Dovid Moshe, Rabinul de Cernăuți. Ulterior, devine admor la Ismail, un oraș din sudul Basarabiei.
În 1860 a decis să se stabilească la Buhuși. La auzirea acestei vești, evreii din zonă s-au bucurat că un asemenea țadik vrea să locuiască în sânul lor. Venirea lui aici nu a fost una lipsită de peripeții, însă. Primarul de atunci, Pan Moldavsky, un cunoscut antisemit, a fost mâhnit de vestea că Rabinul Yitzchok dorește să se stabilească la Buhuși și i-a interzis acestuia să intre în oraș. Evreii l-au rugat în zadar pe primar să se razgândească, dar transformarea Buhușiului într-un mare centru hasidic era ultimul lucru pe care acesta și-l dorea.
Rabinul Yitzchok nu a fost supărat și chiar a spus că „Nu vă îngrijorați. Nici eu nu vreau să locuiesc în același oraș cu primarul Moldavsky. Nu vreau ca el să mai locuiască în Buhuși”. După puțin timp, se pare, primarul Moldavsky și-a pierdut întreaga avere, proprietățile și postul într-un joc de cărți contra unui prieten bun pe nume Yevtushenko și a fost nevoit să părăsească orașul. Yevtushenko, devenit primar, i-a permis lui Yitzchok Friedman să se stabilească aici și să întemeieze o sinagogă.

După venirea rabinului Yitzchok, sute de adepți s-au mutat în Buhuși, facând din micuța așezare un important centru hasidic. Era un sprijinitor entuziast al renașterii naționale evreiești. La rugămintea organizatorilor, a trimis un salut de binecuvântare către participanții la conferința sionistă din anul 1881. Când evrei din Moinești și alte localități din România au plecat în Eretz Yisroel și au ridicat orașul Rosh Pina, el le-a dat binecuvântarea. Personalitatea sa era bine cunoscută atât în România cât și peste hotare și mii de adepți veneau să fie un timp în preajma lui.
Sunt multe povestiri despre puterile miraculoase și despre înțelepciunea Rabinului din Buhuși. Una dintre ele este redată de marele scriitor israelian Șai Agnon, laureat al Premiului Nobel pentru literatura în 1967, în volumul său de povestiri Eilu veeilu.
Era vorba despre un evreu care avea o cârciumă într-un sat din apropierea Bacăului. Evreul a venit la Rabin și i-a spus că este urmărit de autorități, fiind acuzat pe nedrept de faptul ca ar fi ucis un cetățean în cârciuma lui. L-a implorat să-l ajute și să-l scape, fiind sigur că va fi executat în caz contrar. Atunci, Rabinul l-a sfătuit să ia primul tren spre casă, dar să-și ia bilet la clasa I. Cârciumarul l-a ascultat. În tren, însă, speriat de ce-l așteapta acasă, a izbucnit în plâns. Un domn din compartiment l-a auzit și l-a întrebat dacă îl poate ajuta cu ceva. Evreul a început să-i povestească ce s-a întamplat că a fost acuzat de moartea unui client, dar este nevinovat. Atunci, călătorul i-a spus: „Nu te teme. Din întâmplare eu sunt judecătorul cazului. Văd că ești nevinovat și că ai fost acuzat pe nedrept.” La coborâre, evreul a fost arestat, cum se aștepta. Înainte de proces, judecătorul l-a invitat la un pahar de vin pe martorul care susținea că evreul este vinovatul. După ce s-a îmbătat, martorul a recunoscut că, de fapt, el este criminalul dar a dat vina pe cârciumar pentru că îi datora bani. Astfel, la proces, evreul a fost achitat iar martorul a fost condamnat.
Potrivit unor date, numărul evreilor din Buhuși a crescut de la 32, în 1831, la 1732 în anul 1899, reprezentând 48% din populația orașului. Mulți evrei lucrau în industria textilă, ca investitori, ingineri sau muncitori. Alții erau meșteșugari sau negustori. Prima școală coeducațională a fost înființată în 1897. În Buhuși funcționau patru sinagogi în acel moment. Aici a fost principalul centru hasidic al României premergător Primul Război Mondial.

Rabinul de Buhuși a devenit foarte cunoscut în țară și peste hotare pentru harul său, bunătatea de care a dat dovadă și pentru înțelepciunea sa. A murit în 1896 și a fost înhumat Cimitirul Evreiesc din Buhuși. La funeralii au participat mii de oameni.

Rabinul Yisroel Sholom Yosef (1856-1922) a fost primul fiu al rabinului din Yitzchok. Toți cei ce veneau în casa rabinului îl admirau, el era, însă, departe de a fi orgolios și era foarte simplu. După moartea tatălui său, toți adepții i-au cerut să continue dinastia și i-au oferit titlul de admor (rabin). El a acceptat numai după ce a văzut că frații săi mai mici au părăsit casa și că fiecare a fost numit admor în diferite orașe ale României, precum Pașcani sau Adjud. Rabinul Yisroel Sholom Yosef a întemeiat, la Buhuși, prima școală rabinică (yeshiva) din țară. Aici au învățat mulți rabini din România.

Rabinul Yisroel Sholom Yosef este înmormântat lângă tatăl său, în Cimitirul Evreiesc din Buhuși.
În partea a II-a veți putea citi, printre altele, despre al doilea rabin din Buhuși numit Yitzchok Friedman (1903-1992), nepotul primului rabin. Acesta a înfruntat regimul antonescian și pe cel comunist, refugiind mii de evrei români și străini în casa lui din Bucuresti.
[…] În prima parte a acestei scurte istorii, ați aflat despre cum a luat naștere Dinastia Bohush, despre comunitatea evreiască buhușeană din acele vremuri și despre cât de cunoscuți și de respectați au fost rabinii buhușeni. […]