De sarbatori, un amic din Canada m-a intrebat cum de mai pot rezista sa traiesc in Romania. Inca nu i-am raspuns la intrebare. Iata si un fragment din argumentatia sa… „Nu-i duc dorul lui Ceausescu, stii bine. La noi, in Romania, de peste douazeci de ani avem ca politici esentiale: scoaterea anticipata la pensie, taierea salariilor/veniturilor, aruncarea in somaj, mituirea electorala, prosperitatea desantata/sfidatoare a alesilor si a acolitilor lor. Nu exista tinte realiste ale dezvoltarii durabile. Un manual de Economie croit dupa asemenea strategii ar ului lumea. Orizontul este sumbru. Am fost parasiti si de catre prietenii nostri traditionali. Firesc, de vreme ce nu sunt incurajate munca si corectitudinea. Din pacate, societatea civila si miscarea sindicala sunt in grava suferinta. Dar cea mai grava problema este cea a clasei politice romanesti, pe care eu o impart in: decorici, mimaci, votaci, spanzurici. Unii acced in guvern, parlament sau alte structuri ale puterii de stat doar ca decor. Isi vor trece functia in C.V. si sume frumusele, dar nu intotdeauna legale, in conturi. Altii, mimacii, nu fac decat sa mimeze ca transpira intru binele tarii. Mimul de la circ merita toate aplauzele, in comparatie cu ei. Votacii calculeaza mereu. Meseria lor: aritmetica votului. Trag etern sfori pentru ca felurite legi/ordonante/hotarari sa treaca prin furcile caudine ale deliberarii, dupa pofta inimii/buzunarului lor.
Spanzuricii sunt cei foarte putini, indivizii care iau deciziile. Decoricii, mimacii si votacii sunt masa lor de manevra. Am iesit socati dintr-un sistem socialist si am devenit la fel de socati intr-un sistem capitalist original (…) Morala a ajuns un subiect de catedra; prafuit, donquijotist, provocator de zambete. Pana si Biserica, aflata inca in topul sperantelor, dar acaparata si la varf de mirajul unui El Dorado dureros, a uitat ca saracii sunt bogatia ei principala. Romania este tara careia-i lipseste institutia fundamentala: Demisia de Onoare. O democratie nu poate functiona optim cu alegeri care nu pot fi invalidate si de bunul simt personal. Un proverb canadian spune ca lauda de sine pute. Politicienii romani, cei mai egocentristi din cati am vazut, asta fac mereu: se lauda. Din acest motiv, iarta-ma, democratia romaneasca pute (…)
M-am nascut intr-un tinut mirific, fara egal in lume, Romania, de care mi-e dor cotidian, dar astazi gandesc la faptul ca multi, cei mai multi dintre cei ramasi acolo meritati titlul de eroi. Ma gandesc insa si la vorbele acelea pline de intelepciune ale unui istoric roman: „Vai de tara care are nevoie de eroi!”
Scrisoarea amicului are doua file de text. Ii raspund acum, aici, pentru ca este cititor constant al „Desteptarii”. Scurt: „Prietene, inca mai sper…”
Ion Fercu – desteptarea.ro
Ce anume?? Si de ce?? Si cat timp inca??
ai dreptate domnule fercu, speranta moare ultima, cred ca de asta mai rezista romania.
cu siguranta ca mai poti rezista in Romanica si inca cum cu aproape 8000 lei care-i ridicati in fiecare luna impreuna cu consoarta i-ti mai ridici o catedrala a mantuirii neamului,mai o inginerie mai un premiu de bun manager si merge treaba ,nu-i asa?
Luminita de la capatul tunelului palpaie din ce in ce mai slab….
Si ca sa-i raspund si “buhuseanului de rand” – care este (ca sa-l parafrazez pe Vanghelie) daca un om care a muncit toata viata in functii de conducere si care a fost un pion al vietii culturale buhusene nu poate sa-si construiasca o casa in care sa-si traiasca linistit batranetea dupa ce a stat o viata intreaga intr-un apartament de bloc atunci inseamna ca suntem mai rau ca in tarile lumii a treia. Invidia este o boala grea buhuseanule…..
Foarte simplu, pentru ca unii nu sunt in stare sa plece, iar pentru altii exista oportunitati mult mai bune decat in Canada – unii de pilda fac mult mai multi bani aici, si nu toti pe furat. Mai ales Canada. Unde e frig, frig, vecinii sunt din Pakistan si Afghanistan si daca iei mai multe beri odata decat pare ca poti sa bei dai cu subsemnatul la o declaratie ca faci party. Comunism? vizitati Canada.