Zilele trecute i-am invitat la o discuție pe Dan și Puiu, cumnați, un focșănean și un buhușean getbeget, patronii pizzeriei-fastfood Pizza Roma. În 2010 ei au venit la Buhuși, și-au deschis o afacere și fac ce au învățat în Italia. Și o fac foarte bine!
Călian Gabi Daniel și Asimionesei Petru s-au întâlnit la Roma, în 2002, fiind doi dintre mulții români plecați la muncă în Italia. Dan ajunsese acolo încă din ’98, iar Puiu a venit în 2002. Dar mai bine să-i las pe ei să povestească:
Puiu: Ne-am cunoscut în Italia în 2002 iar la Buhuși am venit în 2010. Eu sunt de loc de aici, din Buhuși. Dan e din Focșani dar s-a cunoscut și s-a căsătorit acolo, la Roma, cu sora mea, Mona. Soția mea, Dana, e din Tulcea, iar ăsta micu’ e Alex, băiatul meu.
Adrian: Cum v-ați hotărât să veniți la Buhuși și să deschideți pizzeria?
Dan: Era 2009 și situația în Italia nu mai era chiar așa de bună. Trebuia să schimbăm ceva. Puiu avea copil mic și, în plus, trebuia să o dăm la școala pe fiică-mea, Rebecca. Ne-am hotărât să venim în țară și să facem ceea ce făceam în Italia – pizza.
Puiu: Cand am deschis eram numai noi doi. Nu prea știam la ce să ne așteptăm..
Dan: Am dat drumul pe 2 august 2010. Pot să-ți spun și cine a fost primul client, pot să-ți spun și ce-a comandat și ce i-a lipsit. O fată care lucra la Petrom a fost primul nostru client, a vrut o shaorma dar au lipsit cartofii prăjiți din ea. In Italia noi asa o faceam, fără cartofi. Nimeni nu punea cartofi prăjiți în shaorma acolo, dar ne-am adaptat după clienți. Noi făceam ceea ce am învățat acolo. Făceam și paste, pui la rotisor, suplii, dar a trebuie sa renunțăm la ele.
Puiu: Cartoful e baza în mâncarea de fastfood din România. După doi ani am început să cumpărăm cartofi, să-i curățăm și să-i tăiem noi că să fie proaspeti, dar n-au mers. N-a fost aceiași vânzare și lumea spunea că-s mai buni cartofii congelați.
A: De ce ați renunțat la paste, de exemplu?
Puiu: A, e simplu: nu am vrut să ne batem joc. Totul s-a terminat într-o zi când am avut o comandă specială. I-am dus comanda de paste unui client iar el mi-a cerut ketchup și pâine. I-am adus, îți dai seama, că să fie mulțumit. A luat tubul, l-a turnat pe tot peste paste și le-a mâncat. A doua zi am stabilit cu Dan să scoatem pastele din meniu pentru că ne era rușine. Poate lumea credea că așa servim noi pastele, nu ca aia ar fi fost dorința omului. Pastele erau bune și ieftine, iar noi făceam sucul propriu. Îl făceam noi, îl fierbeam noi, așa cum am învățat.
A: V-ati gândit să mai deschideți și alte locații în oraș?
Puiu: Da, am mai avut o locație, lângă Piața Centrală, dar nu a mers. Pe cât de repede am deschis-o, pe atât de repede am și închis-o. Noi nu puteam să stăm acolo și am avut probleme cu personalul.
Dan: Ceea ce se făcea aici vroiam să se facă și acolo, dar nu a fost așa. Aveam probleme cu personalul. Chiar trimiteam „spioni” și veneau cu shaorma la noi să vedem ce a pus în ea. Fata de acolo punea și mustar, asta după ce stătea toata ziua pe internet și pe Facebook iar oamenii băteau în geam. Mulțumim lui Dumnezeu, imediat facem șase ani de când am deschis. Noi vrem să facem lucrurile cât mai bine pentru că asta este singura noastră sursă de venit și dacă ținem ne clienții mulțumiți, suntem și noi mulțumiți.
A: Acum știu că aveți clienți fideli. În pauza mare de la ora 10 nici nu pot să stau de vorbă cu voi de câtă treabă aveți. Mereu a fost așa?
Puiu: Ne-a fost mai greu în primii doi ani. După un an de zile deja vroiam să vindem. Apoi mereu am schimbat câte ceva pe aici. Ne-am extins, am mutat, am modificat spațiul, mobilierul. De Paște noi avem închis și 10-15 zile mai facem câte ceva. Bucătăria o văruim la 6 luni, de exemplu.
Dan: Dacă noi nu aveam niște bani acasă să punem la o chirie, la un Fisc, la o lumină, să dăm banii la angajați, n-am fi făcut nimic… Noi ne plătim angajații de două ori pe lună. Nu s-a întâmplat niciodata ca un angajat să primească banii mai târziu de 15 sau de 30 ale lunii. Nu a existat asa ceva. Dacă nu am avut vânzare, am adus de acasă sau ne-am împrumutat. Pe angajat nu-l interesează. În schimb, am avut probleme cu personalul. Găsim foarte greu oameni care să lucreze aici. Probabil pentru că și noi stăm aici toata ziua și asta nu le convine.
A: Ce e diferit la fastfood-ul din Romania față de cel din Italia?
Puiu: Totul. La început făceam lucrurile ca acolo, dar ne-am adaptat. Au vrut pizza mai groasă, am facut-o mai groasă. Au vrut-o cu de toate, am făcut-o cu de toate. Aici lumea vine la ora 8 dimineață și îți cere pizza. Cuptorul nici nu e încălzit, uneori. În Italia noi începeam să facem pizza abia după ora 6 seara. Ne-am adaptat și asta este.
Dan: Inițial am vrut sa vindem pizza și la bucată, omul să ia felia și să plece cu ea. Lumea cred ca nu a avut încredere că produsele ar fi proaspete. Probabil situația generală din țară i-a făcut să fie sceptici și să creadă că produse ar fi vechi sau stricate. Clientul preferă să o faci atunci, pe loc. N-a fost nicio problemă pentru noi. Oamenii au prins încredere în noi, totuși, atât timp cât revin la noi. Mereu am folosit produse de calitate, aduse din Italia. Acum nu le mai aducem noi, dar avem furnizori. Salam, prosciutto, suc de rosii, făină, ulei de palmier și restul. Toate au certificat de conformitate, ceea ce este pe primul loc pentru noi. Nu acceptăm nimic fără factură și certificat de conformitate. Noi am încercat mereu să facem totul cât mai natural. În fiecare dimineață merg la Lidl și cumpăr salată verde, varză, roșii, castraveți, mărar etc.
A: Cum v-a afectat faptul că s-au deschis cel puțin trei restaurante noi după ce ați pornit afacerea?
Dan: Noi nu suntem restaurant și nu ne putem compara cu nimeni. Suntem un local tip Pizzerie-Fastfood. Că am oferit clienților un loc să stea și să mănânce și că am dorit să facem un loc cât mai plăcut, asta este altceva. Noi avem prețuri de fastfood. Anumiți clienți poate nu înteleg lucrul acesta. Vor serviți, vor mise en place, vor cuțite… Noi nu ne putem compara cu absolut nimeni. Toți sunt peste noi, sunt restaurante. Nici nu vindem băuturi alcoolice datorită faptului că avem foarte mulți clienți copii. La noi se mănâncă. Nu se stă nici la o sticlă de vin câte 3 ore, nici la cafea. Cafeaua mai mult o dăm clienților decât o vindem, în sensul că o bem cu agenți sau cu prieteni. Apropo, îți fac o cafea? Un espresso?
Puiu: Mereu am ținut la clienții noștri și am fost apropiați de ei. Noi am scăzut prețurile când s-a modificat TVA-ul, deși mulți n-au făcut-o. Adaosul nostru este același, doar TVA-ul scăzuse. Încă ceva, de la 1 ianuarie 2016, la noi pe terasă nu se mai fumează. Ne-am hotărât încă din decembrie asupra acestui lucru și am luat decizia asta din respect pentru cei mici care vin sa mănânce aici. Nu s-a plâns nimeni de asta și chiar și noi suntem fumători. Nu poți mânca liniștit în fum.
A: Pe final, îmi povestiți o întâmplare inedită?
Dan: Da, a fost o situație când un copil de 12 ani venea aproape zi de zi și mânca singur o pizza family. Nu e normal să mănânci la 12 ani o pizza cu diametru de 40 cm. Nu se poate așa ceva. Le-am spus părinților că nu-l mai servesc. Mânca foarte mult și nu vroiam să apară probleme. Avem și noi copii și știm ce înseamnă..
Pizza Roma este o poveste buhușeană de succes, o afacere de familie făcută cu suflet. Mereu simpatici, s-au făcut plăcuți prin starea lor de spirit și asta ați putut vedea și din povestirile lor.
O familie adevarata.
Respect
Bravo baieti,
SONYA mai are pt voi un cuptor cu microunde.(caleau tu tii minte.) :)))