Criza, spaima sau normalitate

Economia mondiala a intrat într-o „faza noua si mai periculoasa”, zice presedintele Bancii Mondiale, Robert Zoellick, pe care îl cred. Noua „furtuna” va fi diferita de cea din 2008. Criza din zona euro ar putea fi problema cea mai importanta a economiei mondiale, în vreme ce masurile vor trebui sa aiba accente de severitate/austeritate mai pronuntate, în pofida revoltelor anticipate, mai spune acesta. Americanul Nouriel Roubini, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, cel care a care a prevestit criza din 2008, zice ca Marx avea dreptate: capitalismul se poate autodistruge. El crede ca sansele de a ne confrunta cu o revenire a recesiunii sunt de peste 50%, iar urmatoarele doua-trei luni vor fi hotaratoare pentru directia pe care o va lua economia mondiala. Economistul-profet spune ca pentru a evita a doua recesiune este nevoie de politici bancare mai relaxate. Îl cred si pe el. Carcotasii de serviciu vor sari la beregata mea, acuzandu-ma de paseism, din cauza trimiterii catre posibilitatea „autodistrugerii capitalismului”. Nu e cazul. Sunt admiratorul lui Ronald Regan, cel care spunea ca „socialismul ar functiona numai în doua locuri: în rai, unde nu este nevoie de el, si în iad, unde exista deja”, si al lui Churchil, care ne aminteste ca socialismul împarte mizeria în mod egal, în vreme ce capitalismul, asa într-o ureche cum e, distribuie bogatia pe principiul concurentei (neloiale în multe situatii, e drept).

A nu recunoaste ca suntem în criza este o aiureala. Fiinta umana si societatea sunt mereu în criza. Criza de crestere, criza de identitate, criza a valorilor, criza economica sau politica etc.

Criza este o normalitate, nu o spaima. Pentru tari si persoane, criza poate fi si cea mai binecuvantata situatie, întrucat ea poate atrage dupa sine progresul. Un domn numit Einstein, poate cea mai mintoasa dintre fiintele bipede, zice ca, precum ziua si noaptea, creativitatea se naste din necesitate. În perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Nevoia îl învata pe om, zice un proverb romanesc. Mai spune genialul fizician ca insul care atribuie crizei esecul îsi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile. Adevarata criza este criza competentei. Problema persoanelor si tarilor speriate cronic de criza este lenea si incompetenta. Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta.

Fara criza nu exista valoare. În perioada crizei înfloreste ce-i mai bun în fiecare, sunt zamislite marile valori. Acelasi Einstein ne îndeamna sa nu ne mai tot lamentam, pentru ca singura criza care ne poate veni de hac este tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi. Asta nu înseamna însa ca trebuie sa cautam cu lumanarea marile crize, sa le invitam în viata noastra. Înseamna doar ca nu trebuie sa traim într-un etern si scandalos lamento politic, presupune ca trebuie sa privim criza ca pe o normalitate care ne invita la creativitate, la cautarea altor paradigme ale succesului, caci încremenirea în strategiile clipei reprezinta cea mai paguboasa criza a fiintei. Politicienii care dau vina doar pe criza au statutul unor jalnice tate isterice care-si smulg parul în piata publica acuzand destinul nefavorabil.
Ion Fercu – desteptarea.ro