Pentru ca politistii au refuzat s-o ajute, Mariana Enache si-a cautat copilul singura, asa cum vazuse prin filme.
Dragos Vasile Lupu a disparut din Buhusi, judetul Bacau, pe 2 august 1996. Avea 7 ani si a plecat de la blocul bunicii, situat lânga gara, spre casa în care locuia cu mama si cu sora sa, aflata la 500 de metri departare. N-a mai ajuns niciodata.
Abia pe 8 august 1996, politistii din Buhusi au înregistrat sesizarea disparitiei. Pâna atunci trimisesera familia pe drumuri, “sa-l caute bine”. La începutul anchetei le-au luat declaratii mamei si bunicii, apoi l-au anchetat zile în sir pe Viorel Lupu, tatal baiatului, crezând ca i-a facut vreun rau fiului, ca sa nu mai plateasca pensie alimentara. Barbatul se scutura si acum ca dupa un cosmar când îsi aminteste: “Eu n-aveam legaturi cu baiatul. Îl mai vedeam pe strada si atât. Nici nu-mi zicea «tata». Dar sa-i fac rau pentru 300 de lei… Era un kil de salam atunci. Dar eu nu aveam munca, d-aia nu plateam pensia. Ca n-aveam de unde. Da’ sa-l omor?? Copilul meu?? Doamne fereste!”.
Oamenii legii l-au dat pe Dragos în urmarire si i-au trimis fotografia pe la centrele de plasament. N-au primit nici un raspuns. Si nici n-au facut nici un fel de alte cautari. Subsolurile blocurilor din zona n-au fost verificate niciodata, iar când mama a cerut un câine “de urma sau d-ala care gaseste cadavre” sa-l duca în padure la Racova, i-au spus ca e nevoie de prea multe aprobari. “«Haideti, doamna! Ati înnebunit? Trebuie aprobare de la Bacau, de la Bucuresti… Si copilul o fi fugit», mi-au spus atunci“, îsi aminteste Mariana Enache, mama baietelului. Asa ca a luat câinele ei din batatura, care nu se mai ridica de pe hainele lui Dragos de când disparuse, i-a legat la gât o caciula de-a baiatului si i-a zis “Cauta!”. Ca-n filme. Catelul s-a dus pâna în padurea din apropiere si a dezgropat un sac din plastic. “Eu când am vazut sacul ala, am lesinat. M-au luat de-acolo. Dar nu era decât un câine mort, îngropat de cineva…”, povesteste cu groaza mama.
Dragos era un copil istet, dezghetat, obraznic si slab mort. Copiii îi ziceau “scaletu’” (n.r. – scheletul). “Stia sa spuna cum îl cheama, al cui e, unde sta… Si era slobod la gura. Mai înjura daca nu-i convenea ceva. Aveam încredere în el. Stia unde tin banii în casa, si pe vremea aia umblam cu marci, dar n-a luat niciodata din ei decât daca-i spuneam eu. Facea si nebunii. Mai arunca cu apa de la balcon peste oamenii de pe strada, mai facea pipi pe scara blocului, ca sa-l enerveze pe seful de scara, care era politist si cu care aveam mereu scandal. Odata, îmi aduc aminte ca si-a vândut caciula din cap ca sa ia o pâine calda de la brutaria de lânga casa. Când l-am întrebat de ce a facut asta, mi-a zis ca îi era pofta de pâine si ca nu-i pare rau de caciula, ca-i aduce turcul alta. Alta data, suparat pe mine pentru nu stiu ce, mi-a aruncat toate hainele în hipoclorit… Când venea de la gradinita la maica-mea, arunca gentuta si striga din usa: «Eu sunt, mamaie, ma duc la fotbal». Si dus era. Pâna iesea maica-mea din camera, el era jos. Dar de lipsit de-acasa n-a lipsit niciodata. Dar înainte sa dispara s-a întâmplat ceva ciudat. Vreo câteva zile la rând mi-a venit acasa cu niste dulciuri scumpe. Când l-am întrebat de unde le are, mi-a zis ca «de la domnul ala cu camasa alba cu mâneca scurta, îl stii tu». Nu stiam despre cine vorbeste. Si i-am zis sa nu mai ia. N-a mai venit cu dulciuri acasa, dar eu stiu daca nu cumva le lua si le mânca pe strada?”, spune mama.
Disperarea le-a împins pe cele doua femei sa caute copilul si pe alte cai. “Am umblat prin ghicitoare, prin popi care deschid cartea, pe la d-astia de zic ca vorbesc cu spiritele… Toti au zis ca baiatu-i mort. Si eu ma rog în fiecare zi sa îmi vina în vis, sa-mi spuna unde e”, zice cu tristete bunica. “Am avut si eu suspiciunile mele. Am banuit-o pe nevasta lui Viorel Lupu, ca ar fi vrut sa-mi faca rau din gelozie, ca el voia sa ne-mpacam. L-am banuit pe politistul care era sef de scara la maica-mea, ca mereu aveam sicane cu el. Nu stiu ce sa mai cred. Nu vreau sa încarc pe nimeni, nu vreau decât sa stiu ce s-a întâmplat. Daca e mort, vreau sa stiu unde e, ca sa pot sa ma duc sa-l plâng, sa-i aprind o lumina. Daca-i viu, sa stiu de ce-a plecat. N-am avut grija de el? I-a lipsit ceva? Nu stiu ce-o fi fost în capsorul lui… Dar, orice s-a întâmplat, vreau sa stiu de ce”, se framânta mama.
În anul 2000, Mariana s-a mutat în Turcia si a mai nascut o fetita, pe Karina. Apoi l-a parasit pe tatal ei, turcul cu care trebuia sa se casatoreasca, si a plecat în Italia. Abia acum, dupa cinci ani de munca acolo, a revenit în tara, ca sa schimbe pasapoartele fetelor. Nu s-a resemnat, dar spune ca nici nu-si poate permite sa se autodistruga: “Am doua fete de crescut. Trebuie sa fiu întreaga si sa muncesc. Dar numai ele stiu câte cosmaruri am noaptea si cum tresar în somn”. Sibel si Karina nu suporta sa-si vada mama plângând. Se uita urât la reportofonul care ne înregistreaza discutia si ies pe rând din camera.
Marianei nu i-au mai ramas decât ghiozdanul si camasile pe care i le cumparase lui Dragos ca sa-l trimita la scoala, în toamna lui ’96. Le mângâie si o podidesc lacrimile. “Unde-o fi bietul meu copil?”
Dosarul de disparitie al lui Dragos Lupu e la Politia Buhusi. N-are nici 100 de file. Inspectorul Emil Vlad, care se ocupa de el acum, spune ca politistii au verificat toate informatiile primite: “S-a cautat în centre de plasament, s-au verificat PIN-uri, CIN-uri, tot ce semana cu el. Dar nu s-a gasit nimic. Foarte mult a cautat si familia, dar fara rezultat. În 2009 am primit de la IGPR o solicitare sa trimitem un kit cu fotografii ale baiatului si ale rudelor – parinti si frati – pentru a se realiza îmbatrânirea faciala, sa vedem cum ar arata azi. Am trimis, dar n-am mai primit nimic înapoi”, spune el. Ultimul document din dosar e din luna februarie a.c. O declaratie a tatalui, care spune ca n-a mai auzit nimic de baiat.
L-ati vazut?
În ziua disparitiei, Dragos Vasile Lupu (foto) purta o camasa verde cu gri deschis, o pereche de pantaloni de trening bleumarin si era încaltat cu sosete si sandale negre. Avea 1,10 m înaltime, parul blond, tuns scurt si ochii verzi. Îi cazuse un dinte din fata. Daca aveti vreo informatie despre baiat, sunati la 112 sau la cel mai apropiat post de Politie.
Andreea Sminchise – jurnalul.ro
