Puțini sunt românii care știu că unul dintre cei mai importanți exploratori ai calotei glaciare de nord a fost un buhușean.
Constantin Dumbravă s-a născut în 13 aprilie 1898 la Buhuși și a fost fiul unor oameni modești din micul târg moldovean: tatăl era factor poștal iar mama lucrătoare la C.F.R. Viitorul explorator a terminat școala primară la Buhuși, a urmat liceul la Botoșani și a absolvit studiile superioare în Franța și în Belgia. După căsătoria cu americanca Estelle Heigs s-a stabilit la New York. De acolo a organizat și a realizat nu mai puțin de trei incursiuni în zonele polare. Povestea importantelor expediții organizate de marele explorator român era prezentată pe larg în perioada interbelică în presa de pe întreg mapamondul. Revista “Realitatea ilustrată” nu putea să rămână insensibilă, așa că publicat în numărul din 16 noiembrie 1929 un amplu interviu acordat reporterului M. Doru de naturalistul, glaceologul și meteorologul român:
PARIS, Septembrie 1929
“Dumbravă, încă destul de tânăr, este de 8 ani un specialist în explorări polare. De talie mijlocie, cu o înfăţişare mai mult debilă, discretă, chipul lui lasă să se întrevadă omul de ştiinţă. Fire hotărâtă, el ştie să înfrunte toate neajunsurile climatului glacial. Acest explorator, necunoscut încă la noi, a binevoit a ne da oarecari lămuriri asupra activităţii sale de până acum şi să ne confieze proiectele de viitor.”
EXPEDIŢIA DIN 1927
„În primul rând, spune d. Dumbravă, sunt foarte măgulit că presa română, şi în special revista „Realitatea Ilustrată”, s’a grăbit a mă vizita, de aceea îmi permit a transmite prin dv. omagiile mele conducătorilor, cât şi cititorilor acestei excelente reviste. Acum, iată pe scurt istoricul explorărilor mele din trecut: Încă din 1925 am început a mă lansa în expediţiuni arctice. Am fost în Groenlanda, făcând oarecari studii meteorologice şi geografice. Reîntors, pasiunea pentru ţara gheţarilor şi a zăpezii veşnice, a teritoriului unde n’a călcat picior de om, creştea din zi în zi. Elaborasem un proiect pentru o expediţiune arctică. Am găsit sprijinul binevoitor al societăților geografice din Franţa şi Belgia şi, după o îndelungată pregătire, la 28 Mai 1927, am părăsit New-York-ul la bordul vasului „Republique”, cu destinația Copenhaga. Aici am organizat voiajul pe bordul unui vas danez, pus la dispoziţia mea de către guvern, vas construit astfel că putea înfrunta, cu multă ușurință, presiunea gheţarilor. Pe bordul acestui vas, numit “Gertrude Rask”, am încărcat toate cele necesare, pentru o şedere mai îndelungată. Ca ajutor aveam pe un tânăr ofițer din armata belgiană, Freddy Bernard, elev al d-lui Jannotte, directorul Institutului Regal de Meteorologie, care tânăr m’a secondat în observaţiunile meteorologice și botanice. După 10 zile de navigare am ajuns la Angmasalik, o localitate din Groenlanda, situată pe coasta de Est. Expediţiunea astfel organizată purta numele de „Expediţia româno-groenlandeză” şi avea ca membri de onoare pe cele mai mari somităţi ştiinţifice din America.”
“Angmasalik este o localitate de dată recentă. A fost fondată în 1893 şi e locuită de eschimoşi, cari trăiesc numai din vânătoare şi pescuit. Studiile, făcute la faţa locului, sunt de ordin meteorologic, geologic, botanic, zoologic, geografic, etc. Cu ocazia acestei expediţii am luat şi un film de 3.000 m., care îmi serveşte la conferinţe. Filmul conţine toate peripeţiile din timpul expediţiei precum şi scene din viaţa indigenilor. Am făcut studii interesante asupra anticiclonilor glaciali care domină actualmente în Groenlanda centrală. Studiile mele erau făcute în același timp cu prof. Hobbs de la Universitatea din Michigan, care explora partea occidentală, pe când eu partea orientală. La reîntoarcere am publicat studiile făcute la fața locului și am ținut câteva conferințe, pe care le-am însoţit de proiectarea filmului. M’a interesat mai mult viața eschimoşilor, asupra cărora am făcut comunicări extrem de importante. Am adus cu mine o colecție foarte bogată, etnografică, o vulpe argintie pe care am donat-o grădinii zoologice din Anvers, un foetus de Focas Foetida, conservat în formol, pentru Muzeul de Istorie Naturală din Paris, o doză de sânge de eschimos, destinată Institutului Pasteur spre studiere, un urs alb, o focă cu capuchon împăiată și numeroase cranii de om și mamifere. Am adus de asemenea un bogat catalog al florei groelandeze. Acesta ar fi pe scurt istoricul primei expedițiuni româno-groelandeze.”
PROIECTUL CELEI DE A DOUA EXPEDIȚII
“Actualmente, lucrez intens la organizarea unei importante expedițiuni pur românești, deoarece o intitulez “Expediția românească la Polul Nord”. Fondurile acestei expedițiuni vor fi o parte din resursele mele personale şi o frumoasă subvenţie oferită de universităţile americane. Ţinta mea e de a stabili, la nord-estul Groenlandei, la 75⁰ lat. boreală, o bază aeriană, constituind un punct favorabil pentru viitorul traseu de navigaţie aeriană America-Europa. De la acest punct până la New-York este o distanţă de 2.800 mile, aproximativ 4.000 km. După ce voi traversa banchizele voi coborî spre marea Baffin, prin strâmtoarea Davis, spre New-York, în lungul coastei Labrador.”
“Timp de 4 luni din an condiţiunile atmosferice sunt favorabile şi am impresia că stabilirea unei baze aeriene în Groenlanda, la punctul vizat de mine, ar fi excelentă. În ceea ce priveşte organizarea acestei expediţiuni vă pot spune că voi îmbarca, pe vaporul cu care plec, un avion, un biplan tip american, care îmi va servi în raidul meu. Cu toate că şi eu sunt un bun pilot, am la dispoziţia mea pe unul dintre cei mai buni piloţi americani, căci vreau să-mi rezerv partea observaţiunilor. Plecarea mea cu avionul va avea loc în 1931, după ce timp de un an voi face observaţiuni locale. În timpul şederii mele la Pol voi întocmi o hartă meteorologică a regiunii, făcând zilnic sondagii aerologice, fie cu ajutorul baloanelor sonde, fie cu smee prevăzute cu aparate de înregistrat. De asemenea voi întreprinde recunoaşteri aeriene, pentru a explora imensul gheţar de 518.000 km. pătraţi, unde am impresia că se găseşte localizat anticiclonul glacial. Baza mea se va afla la o depărtare de 15° lat. de pol., ceea ce îmi va permite să fac studii extrem de înteresante. În primăvara anului 1931 voi pleca pe cale aeriană spre New-York.”
“În ceea ce priveşte aprovizionarea, ca un bun cunoscător al Groenlandei, îmi voi permite a înlătura inconvenientul de a lua cu noi tone întregi de conserve. Voi reduce totul la minimum posibil, fapt care îmi va da posibilitatea de a lua cu mine un cât mai mare număr de aparate ştiinţifice, pentru înregistrat. În Groenlanda se găsește carne de focă excelentă, peşti delicioşi, păsări de tot felul şi astfel voi evita alimentaţia bazată pe carne conservată. Sunt decis ca la revenirea mea din America, prin luna martie 1930, să fac o vizită în România. Pregătesc de altfel lucruri mari pentru ţară, lucruri pe care deocamdată nu le pot da publicltății. În tot cazul sper să ne mai întâlnim înainte de plecarea mea la pol şi vă voi mai împărtăşi planurile.”
Din păcate Constantin Dumbravă nu a reușit să ducă la bun sfârșit și această expediție. În anul 1934 balonul condus de el deasupra Oceanului Arctic de Nord s-a prăbușit în apropiere de Angmasalik. În urma acestui accident aviatic exploratorul român s-a îmbolnăvit grav și a murit un an mai târziu (în Cannes, la 22 septembrie 1935).
sursa: deieri-deazi.blogspot.com
