Buhuseanul care a facut inconjurul lumii pe jos.

Ocolul Pamintului in opinci

O istorie incredibila se leaga de numele unor romani, la inceputul veacului douazeci. Atleti, temerari, aventurieri sau toate la un loc, patru studenti in costum popular pleaca in 1910 pe drumul unei performante sportive si umane unice in istorie: ocolul Pamintului la picior, fara ajutor financiar. Marturiile acestui film neverosimil se recompun greoi, aidoma unor diapozitive culese din ploaie, in ritmul in care lumea se grabeste acum.

Provocarea secolului
Vara lui 1908. in vestul Europei, globetroterrii fascineaza, iar expeditiile sint la moda. Touring Club de France, agentie de sport si turism din Paris, lanseaza o provocare nemaiintilnita: cine parcurge 100.000 de kilometri pe jos, ocolind Pamintul cu mijloace materiale proprii, va primi 100.000 de franci francezi. Adica aproape jumatate de milion de euro astazi!

Dumitru Dan si Paul Pirvu sint studenti la geografie in capitala Frantei, Gheoghe Negreanu si Alexandru Pascu, la Conservatorul parizian. Anuntul ii pune pe ginduri: munceau cu ziua sa se intretina, iar banii de studii ii cistigau din spectacole de dansuri, cintece si teatru popular. Toti cei patru au 19 ani.

100.000 km, in sase ani!
Dumitru Dan, nascut pe 14 iulie 1889 si plecat din Buhusi, atunci un satuc la douazeci de kilometri mai sus de Bacau isi convinge camarazii sa se inscrie in cursa si afla detaliile: itinierariu la alegere, dar aprobat de Touring Club, certificarile vamale si ale autoritatilor locale probeaza parcursul, plecare din capitala tarii de origine iar toate costurile vor fi suportate de participanti.

in citeva luni, peste 200 de visatori se inscriu. Dintre toate itinerariile, cel al romanilor lasa e singurul acceptat. Dumitru Dan, liderul grupului, pune o singura conditie: doi ani sa fie lasati sa se pregateasca in tara. Nebunia ocolirii globului pamintesc, de la expeditia lui Magellan in 1521, se implinise in mai toate felurile, mai putin pe jos. Recordul vremii apartinea italianului Armando Louy, care strabatuse 50.000 km intr-un deceniu. Doar ca cei patru romani isi propun dublul distantei, in doar sase ani!

Romanii care au cucerit lumea
Intorsi in Romania, cei patru se specializeaza in cartografie, meteorologie si etnografie. Fac studii geografice si deprind cunostinte de medicina. Vorbeau franceza si germana, asa ca fiecare se apuca de invatat o alta limba. Merg zilnic 45 de km pe jos, in zone de cimpie, deal si munte, in toate anotimpurile. Exerseaza diferite feluri de mers si marsaluit si aloca doua ore pe zi exercitiilor de forta si gimnasticii.

Singurul impediment ramine sustinerea materiala. Asa ca invata sute de cintece si dansuri populare romanesti si se experimenteaza in cintatul la fluier si acordeon: “Daca sintem romani si vom cunoaste lumea, atunci cind sa cunoasca lumea romanii, daca nu atunci cand acestia le vin la poarta? Vom purta tot timpul opinci si costum popular”, propune Dan. Banii pentru hrana, transport si taxe aveau sa-i obtina sustinind mii de spectacole folclorice, de la Teheran la Capetown si din satele eschimosilor pina la Casa Alba!

Tragediile unei victorii ingropate
Pe 1 aprilie 1910 incepe calatoria impresionanta a celor patru. Pina la final, trei din ei aveau sa moara in conditii dramatice: intoxicati cu opium in India, zdrobiti in prapastiile din Muntii Chinei sau dupa lunga suferinta a unei cangrene dobindite de-a lungul miilor de kilometri parcursi prin frigul siberian.

Dupa ce a strabatut cinci continente, traversind de sapte ori oceanele, si dupa ce a rupt aproape cinci sute de opinci, Dan se intoarce neimpacat in Romania lui 1916: primul razboi mondial ii opreste aventura, cind mai erau zece mii de kilometri din itinerariu. in 1923, cind completeaza traseul si e primit cu onoruri la Paris, cei 100.000 de franci francezi primiti nu mai inseamna mare lucru: aproape 40.000 de euro astazi, caci razboiul devalorizase moneda. Mormintul temerarului roman Dumitru Dan e strajuit de o cruce de metal, fara nume, intr-un cimitir din Buzau.
Drumul incepe intr-un aprilie ploios la Bucuresti.

Lumea in 1908
– se descopera primul mare zacamint de petrol in Orientul Mijlociu
– Thomas Selfridge devine prima persoana moarta intr-un accident aviatic
– Bulgaria isi declara independenta fata de Imperiul Otoman
– se infiinteaza FBI dar si cluburile Internazionale Milano, Feyenoord si Panathinaikos
– tragerea funiei si pelota se numara printre probele JO de la Londra

Ce insemna Touring Club de France
infiintata in 1890 in Franta, asociatia care a organizat concursul inedit avea drept scop “dezvoltarea turismului sub toate formele”. Dincolo de initiativele de pionierat in sport si aventura, cum ar fi coloniile de camping sau sutele de piste de ciclism create, Touring Club a ramas in amintire pentru dotarea strazilor din Franta cu peste 30.000 de semne de circulatie, in 1914. Activitatile ei au incetat in 1983, desi dupa al doilea razboi mondial numara peste 700.000 de membri!

6 traversari ale Ecuatorului a prevazut traseul romanilor in jurul lumii, alternind emisferele pentru a evita timpul nefavorabil

1500 de mari orase si 74 de tari, la vremea aceea, a strabatul romanul de-a lungul aventurii sale

________________________________________________________________

EPISODUL 1: Patru continente intr-un an

Arestati in Danemarca, fermecind Orientul cu dansuri populare romanesti, capturati de aborigeni linga Sydney, Pascu, Negreanu, Parvu si Dan au traversat intre aprilie 1910 si mai 1911 Europa, Asia, apoi Africa si Australia

“Cerul acoperit si ploua marunt. Toti patru in costume nationale si opinci iesim din Capitala”. Sint primele cuvinte din jurnalul de calatorie al lui Dumitru Dan, pe 1 aprilie 1910. insotiti de Harap, ciinele care-i va urma aproape tot timpul, cu bagaje in spate care nu depasesc opt kilograme, studentii se indreapta spre Brasov. in cei sase ani, aveau sa gaseasca in orasele in care ajungeau costume si opinci trimise prin posta de rude, dupa un calendar strict.

Arestati dupa 2000 de km
Dupa doar trei zile de la pornire, Dan, Pascu, Negreanu si Pirvu ajung la Budapesta. De aici pina la Viena nu planificasera nici o oprire, asa ca parcurg distanta in “mers voinicesc”, dupa cum consemneaza Dan. Prima impresie puternica o lasa capitala Imperiului Austro-Ungar, din care si Transilvania facea parte atunci: in o zi si-o noapte la Viena sint uimiti de “cersetorii orbi care vind chibrituri linga vitrinele luxoase de pe Ring”, tramvaiele aglomerate si “functionarii care beau permanent caputiner (cafea cu lapte)”.
Aici dau prima reprezentatie, intr-un teatru de cartier, si cistiga primii bani. Urmeaza Berlinul, unde poarta Brandenburg, carul cu patru cai al zeitei Victoria si reusita unui al doilea spectacol alunga primele ginduri de deznadejde. La granita cu Danemarca apare si primul obstacol major: un vames “refractar la ideea de turism international” ii aresteaza si ii expediaza in Flensburg, considerindu-i spioni! “Ne-am lamurit cu superiorii si apoi ne-am reintilnit cu bietul la vama”, noteaza ironic Dumitru Dan.

“Plingeam in fata tabloului cu tarani romani”
Cei patru trec prin Oslo, atunci Cristiania, Stochkolm si Helsinki, unde publicul ii considera exotici si autentici, repurtind un mare succes cu spectacolele lor. De la Golful Finic la Marea Caspica, pe distanta de 3000 de km, conditiile aveau sa devina insa mult mai aspre.

Dupa un popas de trei zile la St. Petersburg, in care noptile albe le-au luminat Ermitajul, romanii ajung la sfirsitul lui iulie 1910 in Moscova, care avea la acea vreme “360 de biserici si 22 minastiri, dintre care Mintuirea te lasa fara grai, cu cupolele invelite de 350 de kg de aur!”. Dorul de acasa avea sa-i rascoleasca in galeria Tretiakov din capitala rusa: “in fata unui tablou de Veresceaghin am plins ore in sir. Erau imagini cu Razboiul de Independenta din 1877, tarani romani pictati in straie ca ale noastre”.

Au fascinat Persia cu spectacole folclorice
La inceputul lui octombrie 1910, romanii se aflau in Vladikavkaz, dupa care au mers 200 km prin munti, “rebegiti de frig si uzi de ploaie”, pina la Tbilisi, parasind usor, pentru prima oara, Europa. intre Moscova si Teheran, au mincat mai mult ceai, oua si piine, iar ritmul a fost naucitor: “constant, minim 10 ore de mers pe zi!”.

Ajunsi in Persia peste o luna, concluzionau: “Caucazul e frumos decit orice peisaj alpin”. Teheranul, cu 200.000 de locuitori iarna iar vara cu aproape jumatate, din cauza caldurii, avind azi aproape 10 milioane de suflete, le-a apreciat peste pasura cintecele. Secretul e ca religia nu le permitea persanilor sa cinte la instrumente, asa ca romanii erau o aparitie fascinanta! “Ne-am hranit cu unt lichid, de la iliati, pastorii nomazi, si ne-am mirat: in pustiul acela, unde femeile, de saracie, nu poarta voal, ci doar tagir, si acela de stamba, nu din matase neagra, copiii studiau citirea, scrierea, coranul, astrologia, retorica, persana, araba si turca!”

Sacali si furtuni in desertul arab
Intre Bagdad, unde au vizitat Babilonul, si Siria de azi, au mers pe Valea Eufratului alaturi de o caravana cu camile, trezind mila arabilor: “Degeaba le-am explicat rostul mersului nostru pe jos, dadeau din cap si ne compatimeau, crezindu-ne fie bolnavi, fie saraci sau avari!” Prin paduri de curmali, smochini si cedrii “cu cirmcumferinta mai mare de 25 de metri”, temerarii au ajuns la Damasc, “Ochiul Orientului”, unde au fost recompensati cu daruri si bani mai ales de catre romani din Galati si Braila, stabiliti aici cu afacerile!

Prin Ierusalim, Cairo, Alexandria si apoi la umbra Piramidelor, pe Valea Nilului, printre egipteni care “pareau contemporani cu Ramses al II-lea”, “infiorati de urletele sacalilor” in peregrinarile la ceas de noapte, studentii romani au avansat in Africa. Pe teritoriul Sudanului, “unsprezece zile nu am intilnit pe nimeni, n-am baut apa proaspata, n-am vazut umbra de pom”. Dupa care, in desertul saudit, o furtuna napraznica le-a pus viata in pericol: “dunele fumegau, sunete metalice, infioratoare umpleau aerul pe care nu-l puteam respira de fierbinte. Ne-am aruncat in nisip si am asteptat, nu stiu cit, poate zeci de ore, pina s-a sfirsit”.

O lume cu sclavi si stapini
Itinerariul Etiopia-Somalia-Tanzania-Mozambic i-a sleit de puteri, astfel ca incheierea parcurgerii coastei de Est a Africii, prin traversarea in Madagascar, a parut izbavitoare. Insula nu i-a impresionat pe aventurierii care se asteptau sa gaseasca o Africa primara, pura, si s-au lovit de semnele colonialismului: castelul regal din Antananarivo devenise gradina zoologica, bastinasii purtau pe umeri care cu britanici si francezi.

Din Madagascar, la bordul unui vas, romanii au pornit spre Australia, traseul pe acest continent avind sa insumeze 2100 de km. Aici, in “tara linii”, cum li s-a parut romanilor, au vizitat orasul Sydney, capitala Canberra, Blue Mountains si grotele Jenolan, ingrijorati ca populatia aborigena numara in 1911 “doar 2012 suflete, fata de 40.000, in 1788”.

7 mari si 3 oceane, a traversat Dumitru Dan, de patru ori cel Atlantic, de doua ori cel Indian si o data Pacificul
497 perechi opinci si 28 de costume populare a rupt Dumitru Dan in cei sase ani de calatorie

Lumea in 1910
– cometa Haley devine vizibila de pe Pamint
– Henry Ford vinde 10.000 automobile
– mor Mark Twain si Lev Tolstoi
– Manchester United se muta din Bank Street pe Old Trafford
– se infiinteaza echipa de fotbal Chinezul Timisoara

Mers de 10 ore pe vapor!
Pentru a acumula cit mai multi kilometri, in conditiile in care itinerariul prevedea perioade mari de traversare a marilor si oceanelor, cerintele organizatorilor i-au obligat romanii sa mearga zilnic minim 10 ore pe puntea vapoarelor, in timpul calatoriilor pe ape. Fiecare avea montat la picioare un pedometru comandat special din Anglia, un contor cu contragreutate care calcula distantele, echivalind fiecare pas cu un yard, adica 91 de cm.

Capturati de aborigeni!
in Australia, dornici sa ia contact cu bastinasii, romanii s-au aventurat intr-o zona salbatica, la sute de kilometri de Sydney. in timp ce Parvu si Negreanu ridicau un adapost, Pascu si Dan s-au avintat 4 kilometri in necunoscut si s-au trezit intr-o groapa adinca de 20 de metri, capcana aborigenilor pentru animale! Cei doi au tras cu revolverele, gindind ca vor fi auziti de colegi, dar au speriat bastinasii, care i-au legat cu fringhii si i-au dus in tabara lor. Cind membrii tribului au adormit, Pascu i-a reprosat ironic lui Dumitru Dan initiativa expeditiei prin jungla, “cauti hotel in padure, de parca esti la Busteni”, dupa care s-a aruncat in foc, arzind legaturile de cinepa si eliberindu-si apoi prietenul. Arsurile la brat ale lui Pascu nu aveau sa se mai vindece niciodata.

Legenda asasinilor
Aproape de Teheran, romanii s-au odihnit alaturi de calatori persani si armeni intr-un caravanserai, han oriental pentru caravane, aflind o poveste tulburatoare: in secolul XIII, se statornicise in acele locuri un persan bogat, Hasan Ibn Sabbih, care a fondat secta ismailitilor. Dupa ce a construit palate si gradini impresionante in inima pustiului, acesta a inceput sa adoarma cu hasis tineri si sa-i aduca la curtea sa. Treziti, oamenii aflau ca se afla in raiul promis de Mahomed! Dupa o vreme, tot cu hasis, ii adormea si ii ducea inapoi in pustiu. Crezind ca au pierdut Paradisul, barbatii si femeile deveneau lsugile lui Hasan, fiind in stare chiar si de crima, pentru a reveni in Rai! Cunoscuti drept hasasini, acestia au devenit asasinii de azi. Hasan a fost ucis in 1256, de mongoli.

Persanul de la “Ibraila”
La 500 km de Bagdad, cei patru au facut un popas la palatul unui negustor, Fawzi Ibrahim, cu turban, ochelari de aur si mantie de matase alba, “desprins direct din O mie si una de nopti, mai putin ochelarii” . Acesta i-a gazduit si s-a bucurat de spectacolele folclorice peste masura, “minunea lui Allah”, Toferindu-le la plecare o suma uriasa de bani romanilor. Ibrahim a fost primul om intilnit care avusese contact cu spatiul romanesc: drumurile negustoriei il dusesera la Braila, de unde pastra amintiri fermecatoare.

____________________________________________________________________

EPISODUL 2: India si China injumatatesc echipajul

In mai 1911, la doar un an de la inceputul itinerariului lor, cei patru romani se afla in Australia, dupa ce au traversat Europa, au trecut prin Asia si pe coasta de Vest a Africii 

Compensind vitregiile acestei aventuri cu fascinatia descoperirii de oameni si locuri noi, Pascu, Pirvu, Negreanu si Dan isi continua senini itinerariul la capatul caruia, in 1916, ar trebui sa completeze 100.000 de km parcursi pe jos. insa in decursul a doar citeva luni, moartea are sa injumatateasca echipajul temerar.

Cu Briuletul si Ciobanul, printre portocali!
Din Brisbane, cei patru pleaca la inceputul verii lui 1911 spre Wellington, capitala Noii Zeelande, descoperind pina la sosirea in India cele mai importante insule din arhipelagurile Asiei de sud, la bordul vapoarelor cu aburi. in Java, Borneo, Brunei si Singapore, dansurile si cintecele populare romanesti sint, ca si pina acum, singura sursa de venit: “Cu Briuletul si Ciobanul am supravietuit prin insule cu portocali”, noteaza Dumitru Dan in jurnalul de drum.

Pentru cucerirea subcontinentului Indian pe traseul Bombay-Calcutta cei patru aveau propuse doar 62 de zile, astfel ca in iulie 1911 are loc debarcarea in Bombay, la capatul unui drum pe ape la bordul vasului “Peninsular Oriental”, pornit din Sri Lanka. Surpriza a fost totala: “Nu am stiut ca Times of India ne anuntase sosirea! Ne asteptatu sute de curiosi si reprezentanti de asociatii sportive! Ne rezervasera camere la hotelul Prince of Wales din capitala!”

India ii lasa doar trei
Primirea spectaculoasa era departe de tragedia care avea sa se petreaca “in Mumbay, crater cu oameni si credinte”. Romanii sint invitati pentru doua zile la palatul rajahului din capitala, un personaj captivat de calatorii. Dupa un ospat copios, Dan, Negreanu si Parvu ies in oras sa adune cele necesare calatoriei, iar Pascu ramine sa povesteasca bogatului indian si celorlati invitati peripetiile de pina atunci. La intoarcere, cei trei romani au o priveliste care ii pune pe ginduri: toata lumea lesinata, cu pipe de opium in mina!

“Jurasem sa ne ferim de tot ce e strain obiceiurilor noastre. Pascu s-a dezmeticit putin si a inceput sa se scuze, ba ca masa a fost copioasa, ba ca nu a putut refuza. in timp ce explica, s-a prabusit”, noteaza Dan cu amaraciune. Colegii i-au “frictionat bratele si timplele”, dar rajahul i-a linistit, spunind ca un somn de o ora-doua il va face ca nou. Pascu nu s-a mai trezit niciodata, iar medicul palatului a constatat decesul: intoxicare cu opium. Pe 17 iulie 1911, ramineau doar trei calatori, si ciinele lor, Harap.

Tristete pe coasta Africii
Drumul a continuat prin Benares, spre Calcutta, dezvaluind “cea mai variata tara din punctul de vedere al climei, oamenilor si obiceiurilor”. Privelistile, insa, nu i-au mai impresionat o vreme pe cei trei romani ingindurati. Notitele sint tot mai rare in jurnalul de calatorie al lui Dan. La bordul unui vas, echipajul ajunge din nou in Africa, la Cape Town. Metropola ii socheaza prin nedreptatile sociale, mai mult decit prin frumusete: “Inima ti se stringe cind ceva e interzis pentru negri, sau e doar pentru albi”. Dar orasul sud-african e doar punctul de plecare pentru parcurgerea coastei de vest a continentului african, prin Congo si Gabon, pina in Senegal. in 1911, singura tara independenta din Africa era Liberia!

Calatorii au poposit aproape o saptamina la Tenerife, in Insulele Canare, ajunsi aici cu un vas din portul senegalez Saint-Louis. Clima blinda, fructele si odihna i-au refacut dupa “strabaterea coastei africane epuizanta, uscata si saraca”, pentru aventura uriasa care avea sa urmeze: America de Sud.

Spectacole cu sala plina la Rio
in ianuarie 1912, cei trei debarca la Rio de Janeiro, asteptati de sute de localnici. Romanii devenisera o prezenta constanta in buletinele si ziarele de aventura si calatorii, o presa gustata la acea vreme. Orasul brazilian e mult diferit de cel pe care il studiasera Parvu, Negreanu si Dan, “cu strazi intortocheate, piete murdare si case darapanate”, iar motivul il afla in prima zi de sedere: in 1904, guvernul imprumutase 8,5 milioane de lire sterline de la Marea Britanie pentru recontructia urbei, devenita port “dotat exemplar, cu cladiri monumentale”.

Cel mai mare succes repurtat de spectacolele folclorice ale romanilor se leaga de Rio. Sala teatrului Diamantina din orasul brazilian a fost zile intregi plina la dansurile si cintecele populare ale celor trei. Mai mult decit atit, Dan are ideea organizarii de prelegeri si conferinte in care sa impartaseasca localnicilor experientele contactului cu locuri si oameni pe care ii descoperisera: romanii erau deja ambasadori ai multiculturalismului!

O noapte printre jivanos
Traseul sud-american continua spre Paraguay, Uruguay, Argentina, Chile si Bolivia. Natura ii fascineaza iar diversitatea inca pastrata la nivelul populatiilor bastinase ii copleseste. O intilnire memorabila are loc in sud-estul Ecuadorului, la granita cu Peru. Cei trei calatori, impreuna cu un ghid localnic, se apropie de o asezare de jivanos, trib de indieni cu o istorie milenara. La marginea satului, ghidul “sufla dintr-un corn urias, fara sa stim de ce, si i se raspunde din jungla cu un sunet similar”. Romanii au vrut sa continuie drumul, dar spaima de pe chipul ghidului i-a oprit: “Daca seful tribului ne-ar fi raspuns cu doua sunete, am fi putut trece nestingheriti, dar un singur sunet insemna ca vrea sa ne cunoasca!”

Cei trei tineri au petrecut o noapte alaturi de jivanos, “barbati cu pieptul vopsit in rosu si negru”, hranindu-se in colibe cu fructe si cartofi preparati dupa retete “pentru care restaurantele din Paris ar da bani grei”. Apoi, au ramas o noapte intr-un trib de indieni itucalli, linga Guayaquil, unde Dumitru Dan a fost muscat de “o coropisnita ciudata”, fiind operat pe viu de un doctor “care parea mai degraba paznic de doctori”.

In inima Orientului Extrem
Drumul pe ape ii duce pe temerarii romani in San Francisco, unde insa poposesc numai trei ore, de aici imbarcindu-se catre Yokohama. Exact drumul invers parcurs de Phileas Fogg, eroul lui Jules Verne, din Ocolul Pamintului in 80 de zileTraversarea Atlanticului cu vasul Rangoon a durat 27 de zile, timp in care cei trei au parcurs pe punte 1.400 de kilometri!

Cele doua zile petrecute in Tokyo i-au legat definitiv pe drumeti de lumea Orientului Extrem, unde “simplitatea si cinstea sint o arta pe strazi”, iar “cele paisprezece feluri de mincare cu care am fost serviti in casa unui profesor de japoneza” le-au schimbat pentru totdeauna “gustul despre bucatarie”.

Doar doi, dupa doi ani de drum
Din lumea nipona, romanii intra in China prin Hong Kong, trecind prin Canton (astazi Guangzhou) si stabilind ca destinatie finala a acestei etape de traseu orasul Pekin, capitala Beijing de azi. Itinerariul presupune traversarea muntilor Nau Lin, pe poteci inguste, sub care se deschideau prapastii fioroase. intr-una din cele peste treizeci de zile de mers prin acest decor, o ploaie marunta ingreuneaza si mai mult avansarea. Cei trei merg in sir indian, sprijinindu-se in bastoane de lemn, ascutite. Un strigat suierator ii incremeneste. Din fata, Dan intoarce privirea spre Parvu: Negreanu se rostogolea lovindu-se de stincile ude si se prabusi intr-un piriu.

Cei doi colegi il trag cu fringhiile si il intind, dar Negreanu “parea sa aiba fracturi si leziuni interne, era tot insingerat”. Dan fuge spre primul sat, reuseste sa se inteleaga cu un calugar care stia putina engleza, si se intoarce cu doi chinezi in ajutor, cind noaptea se lasase deja. “Vinat si tremurind” il poarta pe muribund intr-un hamac pina in sat, dar nu gasesc doctor. Merg 10 kilometri pina la spitalul unui orasel, insa aici nu exista medic de garda, apare unul abia in zori. La sapte dimineata, Dumitru Dan pleaca sa ceara ajutorul autoritatilor, dar cind se intoace la spital il gaseste pe Negreanu mort.

67 grade Nord si 40 grade sud au fost coordonatele extreme atinse in expeditie

Lumea in 1912
– Roald Amundsen atinge Polul Sud
– incepe Primul Razboi Balcanic
– Casimir Funk formuleaza conceptul de vitamina
– I.L. Caragiale moare in iunie

Un mormint pierdut la Bombay
Trupul lui Pascu a fost inmormintat in capitala Indiei, dupa ce a fost autopsiat, la cererea colegilor lui de calatorie. Rajahul indian si-a dorit ca ceremonia funerara sa se tina dupa obiceiul locului, fapt care insemna o mare onoare pentru straini. “Guvernatorul statului ne-a inteles si l-am inhumat crestineste”, spune Dan in jurnal. Cei trei ramasi au anuntat familia si Touring Club de France, dupa care s-au hotarit sa continue drumul in numele acestui sacrificiu.

Au dormit cu “vinatorii de capete”!
Indienii jivanos din zonele nordice ale Americii de Sud, alaturi de care cei trei calatori romani au petrecut o noapte memorabila, erau denumiti si “vinatorii de capete”, fiind printre putinele triburi amazoniene care au pastrat traditia decapitarii inamicului si a pastrarii craniului acestuia, prin mumificare! Procedura prevedea inlaturarea oaselor craniului, tratarea pielii cu solutii din ierburi si umplerea scalpului cu nisip fierbinte. Capul se contracta, miscorindu-se pina la dimensiunea de doi pumni! Dupa ce buzele si pleoapele erau cusute, rezultatul devenea un simbol cu conotatii magice.

_______________________________________________________________

EPISODUL 3: Victoria solitara a lui Dumitru Dan

Doi membri ai echipajului romanesc decedasera dupa numai un an: Pascu intoxicat cu opium in India si Negreanu prabusit in prapastiile Chinei.

Ramasi citeva zile in China, pentru a-si ingropa camaradul pierit intr-un accident dramatic, cei doi temerari romani, Dumitru Dan si Paul Parvu, se intaresc pentru miile de kilometri ramase de parcurs. Pentru ei urmeaza Alaska, apoi strabaterea Americii de Nord si Caraibelor. intrerupta de Primul Razboi Mondial, calatoria e incheiata abia in 1923, la Paris.

Drumul crincen prin Siberia si Alaska
Din zona Pekinului, capitala Beijing de astazi, romanii pleaca indurerati catre portul siberian Nikolaevsk si apoi in peninsula Kamceatka, la sfirsitul toamnei lui 1912. in estul Siberiei cumplite, cei doi aveau sa petreaca iarna acelui an, “1.150 de kilometri prin viscol si geruri fara egal”. Cind zaresc dire de fum intr-una din zilele interminabile, verifica hartile si vad ca nu exista nici o localitate. in realitate, ajunsesera la strimtoarea Bering, iar petele negre pe cer erau de la fumul unui vapor! “Trei zile am stat la bordul vasului olandez Sekeveningen, mai cu seama pentru ca eram flaminzi”.

Inca din prima zi aici jurnalul lui Dan mentioneaza scurt: “Temperatura de minus 37 grade, miini jupuite de frig, proviziile inghetate”. Printre sate de eschimosi, romanii avanseaza spre Skagway, Juneau si se opresc la Vancouver. Dan observa primele probleme la Parvu: “E prea tacut, el, care ridea si de neajunsuri. imi spune ca il dor de ceva vreme picioarele”.

Dupa trei ani, in Europa
Dupa ce participa la o vinatoare canadiana de ursi bruni, “in care capcana e legata de un bustean urias, astfel ca animalul prins fuge tirind greutatea dupa el si istovind iute”, romanii coboara spre Seattle, Portland si San Francisco, refacind sumarul lor buget cu serii de spectacole folclorice. in cele trei zile petrecute la San Francisco, Dumitru Dan exclama: “Cita diferenta de la piinea inghetata la portocalele parfumate!”. Strabatind California, ajung in Mexic si mai departe, pina in Panama, de unde se imbarca pe un transatlantic cu destinatia Gibraltar.

Prima intoarcere in Europa dupa mai bine de trei ani nu le lasa vreme de ragaz. Fara popasuri notabile, au “alergat suierator” din Tanger la Tunis, Sicilia, Elvetia, Franta si Olanda, de unde au trecut cu vaporul in Anglia, la Dover. Capitala Londra avea sa ii fascineze pe romani: “De necrezut! Sint aici mai multi scotieni decit la Glasgow, mai multi irlandezi decit la Dublin si mai multi catolici decit la Roma!”.

Gazduiti la Casa Alba
Ultimul spectacol al celor doi in Marea Britanie se tine la Edinburgh, de unde afla ca o companie de transport, Allen Line, ofera 100 de locuri gratuite pentru cursa transatlantica: era semnul ca scufundarea Titanicului, in aprilie 1912, inca zguduia oamenii. Timp de 10 zile, Parvu si Dan navigheaza de la Glasgow la Quebec, stirnind hazul marinarilor cu cele 10-12 ore de mers pe puntea vasului. Din zona Marilor Lacuri, prin Cleveland, Toledo si pina la Detroit trec alte 20 de zile, iar vizitarea uzinelor Ford e umbrita de vestile din tara.

Pe 30 iulie 1914, “titlul din ziarul Romanul te lasa fara grai: Europa sub arme”. Pe 5 august, titlul avea sa devina “Europa in flacari”.
Romanii sint primiti de guvernatorii statelor Delaware si Maryland, apoi sint invitati sa petreaca o zi chiar la Casa Alba, pe 24 decembrie 1914! Renumele lor era in crestere, iar spectacolele si conferintele lor sint chiar asteptate in Virginia, Kentucky, Tennessee si Alabama.

Ultimul blestem, al singuratatii
Ajuns in Jacksonville, Florida, Parvu se prabuseste: “Era la capatul puterilor, picioarele aveau rani groaznice, iar cei patru medici care l-au consultat mi-au spus ca e grav si trebuie sa se opreasca”, noteaza Dan. Doua saptamini petrec impreuna cei doi prieteni, fara sa stie ca nu se vor mai vedea niciodata.

Parvu il roaga pe Dan sa i-l lase alaturi pe Harap, credinciosul ciine care ii urmase inca din prima zi de drum, pe 1 aprilie 1910, si ii transmite un mesaj rascolitor camaradului: “Mai fratioare, am facut mai bine de 90.000 de km. Am fost patru, apoi trei si, iata, doi. Acum ma pierd si eu. Nu trebuie sa se spuna ca romanii au abandonat, coplesiti de greutati! Stiam ca vor fi, dar nu le-am prevazut asa de groaznice. Speram sa revedem cu totii pamintul patriei, dar n-a fost cu putinta. Trebuie sa lupti singur, sa mergi nesovaielnic mai departe!”.

Dumitru Dan isi continua drumul, singur si zguduit. Peste citeva luni, in mai 1915, Parvu avea sa moara cu ambele picioare amputate.

Primit de presedintele Cubei
Ajuns singur in Havana, la 18 ianuarie 1915, dupa sase luni de periplu american, Dan e primit cu mare fast, intilnind cea mai calduroasa atmosfera: “Sute de oameni ma asteptau, multi sportivi si jurnalisti care aveau sa ma urmeze pe toata perioada sederii”. O luna de zile i-a trebuit calatorului sa se refaca dupa ultimul soc, cel al singuratatii.

Nici conferintele pe care le-a sustinut aici, nici faptul ca a fost invitat de presedintele cubanez Mario Menocal la o intilnire privata nu l-au entuziasmat prea mult: “Am daruit un costum popular muzeului din Santiago de Cuba, am plins si am mers mai departe”. Traseul continua prin Haiti, Jamaica, Puerto Rico, Barbados si Venezuela, pentru ca in aprilie 1915 Dan sa se afle la bordul transatlanticului “Buenos Aires”, cu care ajunge la Lisabona.

Victoria de dupa razboi
Dupa o escala in Malta, Dumitru Dan e arestat la Salonic de un ofiter britanic care il considera spion, dupa ce i-a gasit in bagaje reviste din toate colturile lumii. Europa se afla in plin razboi, iar romanul este expediat la Londra, pentru ancheta, unde ministrul plenipotentiar al Romaniei si cluburile sportive britanice fac presiuni si e, in cele din urma, eliberat si retrimis la Salonic. De aici insa, Dan e obligat de mersul razboiului sa intrerupa traseul stabilit si se intoarce in tara, cind mai avea doar 4.000 de km de parcurs din cei 100.000!

Abia in vara lui 1923, cind Touring Club de France ii stabileste un itinerariu pentru parcurgerea distantei ramase, Dan pleaca din Bucuresti, pe ruta Belgrad-Skopje-Tirana-Zagreb, traversind nordul Italiei si Elvetia. Soseste la Paris pe 14 iulie 1923, ziua nationala a Frantei si cea in care calatorul temerar implineste 34 de ani. Afla ca fusese monitorizat in permanenta de diplomatii ambasadelor franceze si de organizatii sportive din toata lumea. Dupa ce prezinta raportul calatoriei, e primit cu fast si i se inmineaza cei 100.000 de franci devalorizati, impreuna cu titlul de campion mondial (facsimil).

40.000 euro insemnau in 1923 cei 100.000 de franci primiti de Dumitru Dan pentru parcurgerea pe jos a celor 100.000 de km

500.000 euro ar fi fost astazi valoarea premiului in 1908, cind Touring Club de France a lansat concursul

Lumea in 1923
– din cauza inflatiei, 1 dolar se schimba cu 4.200.000.000.000 marci germane
– in Suedia se comercializeaza primul frigider pentru uz casnic
– se inaugureaza prima linie de cale ferata construita de romani in Transilvania, pe ruta Salonta – Chisineu-Cris
– se infiinteaza clubul Rapid Bucuresti, iar “nationala” disputa partida cu numarul 5 din istorie

______________________________________________________________________

EPILOG: Interviu cu Steliana Sarbescu, fiica temerarului Dumitru Dan

Dumitru Dan a murit sarac, la 90 de ani, in 1979. Cei 100.000 de franci francezi pe care i-a primit ca premiu in 1923 nu mai valorau, dupa Primul Razboi Mondial, decit 40.000 de euro, in zilele noastre. in cimitirul din Buzau, mormintul lui e acoperit cu buruieni si strajuit de o cruce din fier, pe care nu scrie nimic

In Beceni, la 30 de km de Buzau, fiica lui Dumitru Dan si nepotii acestuia mai pastreaza doar o mina de fotografii din aventura fabuloasa a temerarului roman. La 82 de ani, Steliana Sarbescu nu regreta ca familia nu s-a bucurat niciodata de averea pe care tatal ei ar fi trebuit sa o primeasca: “A vrut sa fie personajul unei calatorii fara egal si a reusit. Sint trista doar ca lumea l-a uitat”. Fiica lui Dumitru Dan aude cu greu si vede doar umbre. E ingrijita de doi dintre fiii ei, mai ales ca se deplaseaza doar cu ajutorul unui cadru.

– Doamna Sarbescu, finalul calatoriei lui Dumitru Dan e unul amar.
– Tata a stiut in 1923, cind a parcurs ultimii kilometri, ca francul se devalorizase. Dar moartea colegilor lui pe traseu si faptul ca era un om incredibil de incapatinat si puternic l-au facut sa mearga pina la capat. in plus, el era foarte patriot: l-au facut campion mondial, in numele Romaniei, lucru care nu putea fi cumparat cu nimic, pentru el.

– Ce i-a ramas tatalui din aceasta aventura?
– O colectie de autografe ale celebritatilor epocii, de peste tot din lume. O alta colectie de bancnote si suveniruri. Niste fotografii… Dar toate s-au risipit intre timp.

– Cum a fost viata lui Dumitru Dan dupa aceasta calatorie?
– A vrut sa cumpere un hotel in Bacau, dar afacerile au mers prost, se anunta deja Al Doilea Razboi Mondial. Mai apoi, a urmat cursurile Institutului de Administratie si a lucrat in domeniul asigurarilor sociale. Conferentia prin tara despre aventurile lui, era invitat in scoli si facultati, le arata marturiile.

– A fost vreodata ceea ce numim un om bogat?
– Nicidecum! Gindeste-te ca a vrut sa editeze o lucrare de mare amploare despre locurile si culturile pe care le-au intilnit. Ei bine, nici macar pentru asta n-au mai ramas suficienti bani! Noi am trait in Buzau si aici s-a prapadit si el, la 90 de ani, perfect lucid si cu o sanatate de fier! Se nascuse pe 14 iulie 1889, chiar de ziua Frantei!

Mormintul fara nume
Au durat ore intregi pina am reusit sa gasim mormintul lui Dumitru Dan, in Cimitirul Eroilor din Buzau. Si n-am fi reusit singuri niciodata, cita vreme numele calatorului nu exista pe vreo cruce. Un batrin ne-a oprit pe alei: “Pe cine cautati?”. “Pe Dumitru Dan, cel care…” “A, care a ocolit lumea! Nu vine nimeni la el, de ani buni, mai fac eu curat, din cind in cind, pe aici”.
Sub iarba crescind in valuri revoltate, o pereche de opinci se odihneste,

gsp.ro