„Audienta”, o noua aparitie editoriala semnata de Ion Fercu

2.779

Cunoscutul scriitor si publicist Ion Fercu se prezinta in fata cititorilor sai cu o noua carte, greu de ocolit, numita “Audienta”. Este cel de-al patrulea roman al autorului, in care regasim aceeasi densa problematica existentiala din volumele anterioare, “Oaspetele” I si II, si “Z” , patrunzatoare reflectii morale, abilitate speculativa, personaje interesante, construite cu maiestrie. Creatie si analiza, asadar, intr-un roman stand sub semnul trairii unei experiente limita, dar si introspectie, coborare in subteranele fiintei. Am folosit nu intamplator o expresie ce aminteste de Dostoievski, pentru ca Ion Fercu a scris acum o carte profund dostoievskiana prin problematica filosofica, teologica, existentiala. O carte despre bolgiile sufletului uman. Dar si despre aurora, si speranta. Foarte pe scurt, romanul este marturia cutremuratoare a unui barbat cu numele de Adam, un medic roman imigrant in Italia, aruncat in inchisoare pentru o crima necomisa. Adam este acuzat ca ar fi deconectat de la aparate pe o pacienta, Letitia, aflata in moarte clinica. Dar medicul este fidel juramantului facut lui Hippocrate, desi credinta lui intima este ca eutanasia e o solutie “cand fiintarea noastra incepe sa ne umileasca“. Asa incepe, de fapt, camusian as zice, romanul, cu o afirmatie abrupta: “Fiintarea noastra devine, la un moment dat, stanjenitoare, umilitoare”.

La parnaie, doctorul Adam Potra va traversa infernul, neincetand sa lupte pentru a-si demonstra nevinovatia. Despre fauna din penitenciar Ion Fercu scrie pagini cu imagini terifiante despre degradarea umana, vicii, coruptie, ticalosie, realizand cateva portrete de personaje greu de uitat. Remarcabila este si folosirea unui luxuriant limbaj de ocna, argotic, in care se vede ca s-a documentat foarte serios. Desigur, n-am sa povestesc romanul, pentru ca vreau sa va trezesc curiozitatea, spunandu-va doar ca “Audienta” este conceputa in genul unui thriller psihologic, lectura fiind una captivanta. Dar nu usoara, pentru ca scriitorul pune la bataie multe idei si dileme, iar dezbaterea acestora este pasionanta, solicitand, deopotriva, ratiunea si sentimentul. Cum era de asteptat, poetul Ion Fercu este si el prezent in noua sa carte, unele pagini fiind infuzate de un lirism concentrat, de factura intelectuala. Intre Adam si Z exista multe filiatii, amandoi fiind niste umanisti cu idei, adeseori, utopice, cei doi pastrandu-si intacte visurile din adolescenta, puritatea sufleteasca, nazuinta intr-o lume mai buna. Am sa mai spun ca, dupa terminarea romanului, iti raman adanc in memorie cateva tipuri umane de o mare complexitate, empatice, si ma gandesc la prietenii lui Adam, tovarasii de celula Sali, rusul Serghei (uluitor, superb personaj!), la Abeba. Mai sunt apoi odiosii Il Padrino, Bussacca, figuri patibulare, gravate in acid, dar si avocatul Favalli, si femeile iubite, Velia Gatta si Ina, si grecul Akakios de la Salonic, in fine, o ampla galerie de personaje extrem de vii. Toate facand parte dintr-o poveste tulburatoare, chiar daca “Odata cu moartea celor dragi, mor in noi si povestile”. Iar “realitatea nu este decat ruina acestor povesti”.

Cert este ca Ion Fercu a scris din nou o carte valoroasa despre viata si moarte, vinovatie, justitie, damnatiune, penitenta, iubire, prietenie, Eros si Thanatos, singuratate, suferinta, compasiune, utopie, credinta, speranta. “Audienta” este o naratiune complexa si complicata, cu o desfasurare pe mai multe paliere de sens, unul realist si altul parabolic. “Singura cetate din lume care nu poate fi cucerita cu sila este sufletul”; “omului ii trebuie un vis pentru a putea suporta realitatea”; “Dumnezeu ne viziteaza adesea, dar noi nu suntem intotdeauna acasa“; “Dumnezeu nu primeste pe nimeni in audienta, pentru ca, buni sau rai, suntem copiii lui”. Acestea sunt doar cateva dintre afirmatiile din cartea aceasta profunda si surprinzatoare (apartinand unui autor cu talent si cu apetit pentru idei, pentru filosofie), propozitii pline de talc, care te tulbura, te infrigureaza, te pun pe ganduri.

 

Carmen Mihalache

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here