Pe clădirile dărăpănate sau betoanele uitate ale orașului, artiști ai străzii își găsesc spațiul de exprimare și dau culoare unor personaje imaginare, care nu te lasă indiferent atunci când le întâlnești. Câteva desene graffitti bine executate pot fi găsite și admirate și în orașul Buhuși.
Între artă și vandalizare
Cei mai mulți dintre oameni consideră desenele pe pereți ca fiind acte de vandalism sau kitch, în niciun caz o modalitate prin care să ornezi exteriorul unui spațiu public sau privat. În majoritatea cazurilor, ei au dreptate. Scrisul mesajelor cu spray pe pereți sau desenele obscene nu fac nicidecum obiectul vreunui demers artistic…
Există însă cazuri când, folosite de mâini dibace, spray-urile pot contura desene vii, la fel de frumoase ca cele de pe pânza tablourilor. În cultura urbanismului vestic, desenele pe pereți sau ‘graffiti-ul’ sunt parte din patrimoniul cultural al unui oraș și dau o nouă înfățișare clădirilor monotone. Ele pot fi, în plus, obiective turistice, cum este cazul desenelor street-artistului Banksy în Londra.
Graffitti-ul este așadar o formă de artă contemporană, dar poate lua și forma mai puțin imaculată a încercărilor artistice care sfârșesc prin a fi doar niște mâzgălituri haotice. De cele mai multe ori, el exprimă – asemeni picturilor rupestre ale oamenilor arhaici – realități cotidiene sau personaje fantastice ale unui anumit timp și spațiu istoric, o radiografie a societății văzute prin ochii celui ce o schițează.
Fotografiile pe care le-am surprins în zona Sălii Polivalente sunt exemple de bună practică a artei de stradă și reprezintă imaginația în culori și mărime naturală a unor desenatori talentați.
Autorii desenelor sunt în general necunoscuți, la fel ca autorii baladelor populare, deoarece desenul de stradă este o formă artistică ce nu are nevoie de recunoaștere personală. Dincolo de acest aspect, graffiti-ul este o forma reacționară de exprimare, iar în momentul în care arta ajunge în stradă, autorii sunt protejați de anonimat.
Desenele ‘trăiesc’ și își spun povestea din pereți, dialoghează cu trecătorii și le ‘spun’ povești în măsura în care aceștia sunt dispuși să le privească ca atare, fără pretențiile unei galerii sau presiuni exclusiviste.
Ioan C.
E undeva spre hotelul Runc pe partea stanga a sensului de mers un desen care seamana izbitor de bine cu domnisoara Roxana Turcea. Sa fie o pura intamplare asta oare?