15 ianuarie – Ziua lui Mihai Eminescu şi Ziua Culturii Naţionale

2.187

După ce trec Sărbătorile de iarnă se simte în sufletul nostru, în aer, în timp, apropierea Zilei Culturii Nationale, ziua de nastere a lui Mihai Eminescu. O emoţie ciudată, ceva sacru, profund, pluteşte în atmosferă. Este ca şi cum te-ai apropia de un Munte al cărui vârf se vede din depărtare, şi care răspândeşte o mireasmă divină şi o lumină inefabilă dincolo de zări.Eminescu

Pe 15 ianuarie în fiecare an îl sărbătorim pe Omul care a dăruit poporului român cea mai mare operă literară şi de gândire, de idei, cea mai mare Creaţie care a izvorât din sufletul şi mintea unei fiinţe omeneşti, pe acest pâmânt. Sărbătorim cea mai mare minte pe care a ivit-o pământul acesta, daco-românesc, care a apărut deci pe pământul acesta de la Deceneu încoace, adică pe parcursul a două milenii.

Persoana lui Eminescu, fiinţa umană Mihai Eminescu, este cea care pe parcursul unei perioade scurte de timp a dat cea mai mare operă, a creat cel mai mare produs cultural creat de o fiinţă umană, şi opera creată de el se constituie în cel mai valoros, în cel mai mare lucru, în cel mai mare Fenomen uman care s-a născut în spaţiul carpato-pontic pe parcursul unui interval de timp de două milenii.

Cum l-au văzut contemporanii?

Iata cum il descrie Caragiale la prima lor intalnire: “Era o frumuseţe! O figura clasică, încadrată de nişte plete mari negre; O frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic.A vea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor dureri viitoare.”

Anghel Demetriescu îl descrie: “Capul lui de Apollo era împodobit de un păr bogat şi strălucitor, fruntea înaltă şi puţin recurbată înapoi, trăsăturile faciale armonice şi cu o expresie virilă … ”

Nicu Gane exclamă: “Ce frunte … încărcată de gânduri ! Ce privire măreaţă şi visătoare, izvorîtă din cea mai nobilă inimă omenească. Ai fi zis că plutea într-o atmosferă suprapământească! ”

Al. Vlahuţă credea “Oameni ca Eminescu răsar la depărtări de veacuri în existenţa unui popor”

Ioan Slavici îşi rememora : “Era o mulţumire sufletească nu numai pentru el, şi pentru aceia, cu care stătea de vorbă azi unul, mâine altul, căci el avea inima deschisă, era luminos, sugestiv şi plin de vervă, încât te simteai mai bine, mai deştept şi mai vrednic după ce ai stat timp de ceasuri sub înrâurirea lui”

Iacob Negruzzi îl recunoaşte fără să-l fi văzut vreodată: “Deodată se deschide uşa şi văd intrând un tânăr slab, palid, cu ochii vii şi visători totodată, cu părul negru, lung, … cu un zâmbet blând şi melancolic, cu fruntea înaltă şi inteligentă …. Cum l-am văzut am avut convingerea că acesta este Eminescu”.

V. Alecsandri în poezia Unor critici scrie:

“E unul care cântă mai dulce decât mine,
Cu atât mai bine ţării şi lui ci atât mai bine!
Apuce înainte s-ajungă cât mai sus,
La răsăritu-i falnic se-nchină al meu apus.”

Şi alte păreri, peste decenii şi veac: Nicolae Iorga îl considera: „expresia integrală a sufletului românesc”. Noica îl socotea argumentat: “omul deplin al culturii româneşti”. Iată-l pe Cioran în „Schimbarea la faţă a României”: „Afară de Eminescu, totul este aproximativ în cultura românească. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat cu toţii o excepţie inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care şi un Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decât esenţial mediocri… ”. Liviu Rebreanu vedea: „Colaborarea dintre românul cel mai modest şi poetul cel mai mare a fixat linia generală a originalităţii literare româneşti”. Mircea Vulcănescu crede că: „Nu vom vorbi niciodată îndeajuns asupra fenomenului care a fost pentru întreaga cultură românească marele Mihai Eminescu”.

Rubrica realizata de
dr. Ioan Miron medic primar de familie si doctor in stiinte medicale

1 COMENTARIU

  1. Cred ca menirea unora dintre noi este de a mangaia sufletele Cu sinceritate si apreciere va exprim deosebita admiratie,apreciind munca,talentul si atitudinea profesionala fata de ”Ziua Culturii Romanesti”, a Marelui nostru Eminescu careia i-ati consacrat,acest minunat articol. Ma bucur ca mai sunt oameni in aceasta tara si in acest oras,carora le pasa de arta literara,inca odata felicitari d-le doctor! Angy

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here