Catherine de Medicis ne-a spus ca ,,tradarea este abilitatea de a merge in acelasi sens cu evenimentele”. Daca e asa, atunci tradarea nu mai este o mizerie a sufletului, ci pur si simplu diplomatie, adaptare la mediul social. La celalalt pol, un intelept antic, Aeschylus, zice ca ,,nu e boala mai josnica in lume decât tradarea”. Daca e adevarat, atunci suntem o lume bolnava, bolnava, bolnava… Va invit sa rememoram câteva dintre marile tradari din istoria noastra…
Burebista, cel care a domnit in miezul secolului I i. H., a reusit sa ofere statului o maretie aparte, nu doar prin faptul ca a ajuns sa se intinda pe o suprafata cuprinsa intre Alpii nordici, muntii Balcani si Nistru, ci mai ales datorita ideii de demnitate care curgea prin venele dacilor. Zice-se ca si imparatul Cezar il privea cu respect si cu o oarecare teama. A fost tradat de apropiaţii sai, nemultumiti de autoritatea sa, speriati de prestigiul sau. Si n-a fost o tradare oarecare: pur si simplu l-au ucis. Urmarea: marele regat s-a pulverizat in patru, apoi in cinci state.
Si Vlad Tepes a patit-o. Urcând pe tron in 1456, cu sprijin maghiar, i-a nimicit pe pretendentii la tron si a refuzat plata tributului catre turci. Trimisa ca sa-l pedepseasca, armata otomana s-a pricopsit cu vreo 25.000 de morti, motiv pentru care Mahomed al II-lea a ridicat, dar fara folos, in 1462, alta oaste impotriva sa. Sultanul a apelat atunci la functia… tradarii. Cel care l-a tradat a fost chiar fratele sau bun, Radu cel Frumos, uns de sultan ca domn al Munteniei, urmat si de alti boieri speriati de firea apriga a lui Vlad Tepes. Ca Tepes va reveni pe tron, in 1476 , dupa multe peripetii ( intre care si o sedere de zece ani dupa gratii, la Buda), e adevarat, dar tradarea fratelui ramâne in istorie.
Radu de la Afumati, domnitor al Tarii Românesti intre 1522-1529 (cu mai multe intreruperi…) a fost ucis chiar de catre cei care aveau datoria sa-l apere. Constantin C. Giurescu scrie: ,,Recunoscut de turci si sprijinit de Craiovesti, Radu ar fi putut domni vreme indelungata daca nu cadea victima unui complot ticalos. Spre sfârsitul anului 1528, o suma de boieri (…) se ridica impotriva domnului. Acesta, surprins, neavând la indemâna oastea spre a li se opune, e nevoit sa fuga. Pe drum, insa, boierii il ajung la Râmnicu Valcea si, nerespectând nici lacasul dumnezeiesc in care Radu se refugiase, il ucid in bisericuta de pe dealul Cetatuii, sub ochii ingroziti ai preotului.” Ziua mizerabilei fapte: 2 ianuarie 1529.
Fiu nelegitim al lui Stefan cel Mare, Petru Rares a urcat in doua rânduri pe tronul Moldovei: 1527-1538, 1541-1546. A pierdut tronul primei domnii din cauza unui complot al boierilor, care, laloalta cu turcii, impotriva carora Petru Rares manifesta o opozitie armata ferma, l-au uns domn pe Stefan Lacusta. Revine pe tron, dupa mai multe peripetii, dupa ce ofera daruri imense otomanilor. Moare in 1546.
Ion Voda Viteazul, cel Cumplit, cum i s-a spus, stranepot al lui Stefan cel Mare, a obtinut tronul in 1572, oferind turcilor o suma uriasa. Când sultanul i-a pretins, peste doar doi ani, dublarea sumei, Ioan Voda cel Cumplit a ridicat oaste impotriva sa. Dupa o serie de victorii, a fost tradat: ,,Boierimea moldoveana, in frunte cu Ieremia Pârcalabul, pleca steagurile si, punând cusmele in vârful sulitelor si sabiilor, trecu si ea de partea dusmanului” (Constantin C. Giurescu). Ce a urmat tine de istoria ororilor: a fost injunghiat, i s-a taiat capul, in vreme ce trupul, legat de doua camile, a fost rupt in bucati.
In 1585, la doi ani dupa ce a ajuns pe tronul Munteniei, Petru Cercel a aflat ca va fi mazilit. Si-a luat averea si a pornit spre Transilvania. Escorta sa i-a furat insa bogatiile si l-a lasat de izbeliste. A fost arestat si inchis.
Si Mihai Viteazul a cunoscut gustul amar al tradarii. Dupa istoricul an 1600 era la apogeu, dar caderea a venit repede: ,,Cauzele caderii lui Mihai au fost, pe de o parte, rascoala nobililor ardeleni si intelegerea lor cu generalul imperial Basta, pe de alta parte, dusmania polonilor” (Constantin C. Giurescu). Artizanul Unirii avea sa fie ucis miseleste, in cortul sau.
Constantin Brâncoveanu a sfârsit pe esafodul sultanului, impreuna cu fiii, dupa 25 de ani de domnie, tradat de rude. Unchiul sau, Constantin Cantacuzino, a fost tradatorul cel mare.
Horea, Closca si Crisan au fost prinsi, executati, din cauza ca niste tarani au râvnit la un premiu de 300 de galbeni.
Pe Tudor Vladimirescu l-a ucis Alexandru Ipsilanti, aliatul sau… Etc. Daca doriti sa adaugati ceva pe lista acestor tradari, mai actuale.
Ion Fercu
