Anglicismele, o modă în presa adolescentină

915

f1Adina Călugăru, profesor la liceul buhuşean, master la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, a realizat o interesantă cercetare care vizează prezenţa anglicismelor în presa pentru adolescenţi. Există neologisme, spune profesoara, care se regăsesc în fiecare epocă: slavonismele pătrunse în limba noastră prin traducerile cărţilor bisericeşti, turcismele din perioada fanariotă, ungurismele din perioada stăpânirii austro-ungare în Transilvania, franţuzismele din epoca modernă, anglicismele şi americanismele de după 1989. Astăzi, limba engleză reprezintă o adevărată invazie lingvistică internaţională. Amintind opinia lui Sextil Puşcariu, profesoara distinge între două categorii de împrumuturi lingvistice: necesare şi de lux.

Împrumuturile necesare desemnează acele cuvinte, sintagme sau unităţi frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. Astfel, în domeniul informaticii şi al jocurilor pe calculator, exemplele includ termeni ca: game (activitate distractivă, mai ales la copii), mouse (dispozitiv periferic al computerului care poate deplasa cursorul pe ecranul unui computer), chat (discuţie amicală, o discuţie care se face prin schimbarea mesajelor electronice), player (persoana care practică un anumit tip de joc), joystick (manetă care controlează mişcarea imaginilor pe un ecran electronic sau la jocurile mecanice), setting (ambianţă, spaţiu in limitele căruia este cuprinsă o imagine), sequel (continuare), online şi offline (echipament, dispozitiv sau mod de prelucrare a datelor conectat, respectiv neconectat, direct la calculator).

Muzica deţine terminologia sa specifică prin inserţia anglicismelor de tipul: star (personalitate marcantă în muzică, cinema etc.), single (când se vorbeşte despre un disc de muzică, având câte o singură melodie pe fiecare faţă), hit (cântec de succes, şlagăr), clip (succesiune de secvenţe video, realizată pentru a promova un cântec, un politician, un produs). Produsele alimentare şi băuturile au dus la introducerea unor anglicisme, precum: cheeseburger (sandvici cu brânză), chipsuri (denumire comercială pentru cartofi prăjiţi), hamburger, cornflakes (floricele de porumb), ketchup (sos picant din suc de roşii, oţet şi mirodenii), whisky (băutură alcoolică), brandy (coniac). De asemenea, legat de acest domeniu remarcăm tot mai frecvent preferinţa pentru folosirea anglicismelor în defavoarea echivalentelor din limba română: shopping (cumpărături), shop (magazin), supermarket (magazin universal).

Nici moda şi cosmetica nu au manifestat reticenţe în ceea ce priveşte anglicismele. Exemplele sunt multiple: look (înfăţişare, aspect), lifting (operaţie estetică care constă într-o incizie ce scurtează pielea pentru a face ridurile invizibile), fashion (modă), gloss (luciu de buze), casual (îmbrăcăminte de zi), office (îmbrăcăminte pentru serviciu), trench (pardesiu), make-up (machiaj), trend (tendinţă, evoluţie a unui fenomen), outfit (ţinută), styling (coafură), blush (fard de obraz), cover-girl (fată tânără, frumoasă, care pozează pentru copertele revistelor), beauty-tips (sfaturi pentru înfrumuseţare).

Cea de-a doua categorie implică anglicismele de lux, care reprezintă împrumuturi inutile, ce ţin de tendinţa de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod, precum: band (orchestră), advertising (publicitate), toast (pâine prăjită), shopping (cumpărături), company (firmă, societate comercială), like (a plăcea), weekend (sfârşit de săptămână), horror (groază), girl (fată), cool (grozav), sexy (atrăgător), bad (rău), sorry (a regreta), please (te rog), busy (ocupat), friend (prieten), beauty (frumuseţe), coffee (cafea), darling (dragă). Fără a cunoaşte sensul anglicismului ales în vorbire, riscăm să uzităm construcţii pleonastice intolerabile, de tipul: a face henţ cu mâna, bord de conducere, bani cash, naraţiunea unui story . Utilizarea anumitor anglicisme este absolut necesară, întrucât nu există corespondent în limba română (exemple: subscribe, puzzle, jazz, funk, rock, snowboard), iar altele rămân mereu „crude“, cum ar fi: sms, ok, bye, beep, trendy, fifty-fifty, VIP, Facebook, smart phone, webcam, ori locuţiunile, sintagmele, expresiile frazeologice: all right, best seller, angry young man care stau adesea pe buzele tinerilor.

Avantajele anglicismelor? Nu au determinat o ,,alterare“ a limbii române, ci, dimpotrivă, au contribuit la o permanentă înnoire şi reconstrucţie, la nuanţarea ei semantică şi stilistică, la modernizarea lexicului, datorită faptului că limba e o fiinţă vie ce evoluează cu fiece zi ce trece, fiind privită, totodată, ca un aspect al creativităţii lingvistice.

Ion Fercu

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

  1. Nu am citit lucrarea doamnei profesoare Calugaru, dar in articolul de fata se cam incurca borcanele: game, player, sequel nu sunt neologisme de lux, deoarece exista corespondente cat se poate de comune in limba româna: joc, jucator, continuare. Nu am auzit pe nimeni sa spuna “hai sa jucam un game”.
    La fel cum si “subscribe” a fost localizat de site-urile românesti ca “a se inregistra”, “a crea un cont”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here